1Vă aduc aminte, fraților, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ați și primit-o, întru care și stați,
2Prin care și sunteți mântuiți; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o țineți cu tărie, afară numai dacă n-ați crezut în zadar S
3Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;
4Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi;
5Și că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
6În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au și adormit;
7După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
8Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat și mie.
9Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toți. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11Deci ori eu, ori aceia, așa propovăduim și voi așa ați crezut.
12Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morților?
13Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos n-a înviat.
14Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră.
15Ne aflăm încă și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morții nu înviază.
16Căci dacă morții nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
17Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voastre;
18Și atunci și cei ce au adormit în Hristos au pierit.
19Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oamenii.
20Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți.
21Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om și învierea morților.
22Căci, precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia.
23Dar fiecare în rândul cetei sale: Hristos începătură, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui,
24După aceea, sfârșitul, când Domnul va preda împărăția lui Dumnezeu și Tatălui, când va desființa orice domnie și orice stăpânire și orice putere.
25Căci El trebuie să împărățească până ce va pune pe toți vrăjmașii Săi sub picioarele Sale.
26Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea.
27"Căci toate le-a supus sub picioarele Lui". Dar când zice: "Că toate I-au fost supuse Lui" - învederat este că afară de Cel care I-a supus Lui toate.
28Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci și Fiul însuși Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie toate în toți.
29Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morți? Dacă morții nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?
30De ce mai suntem și noi în primejdie în tot ceasul?
31Mor în fiecare zi! V-o spun, fraților, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru.
32Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Dacă morții nu înviază, să bem și să mâncăm, căci mâine vom muri!
33Nu vă lăsați înșelați. Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.
34Treziți-vă cum se cuvine și nu păcătuiți. Căci unii nu au cunoștință de Dumnezeu; o spun spre rușinea voastră.
35Dar va zice cineva: Cum înviază morții? Și cu ce trup au să vină?
36Nebun ce ești! Tu ce semeni nu dă viață, dacă nu va fi murit.
37Și ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte;
38Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, și fiecărei semințe un trup al său.
39Nu toate trupurile sunt același trup, ci unul este trupul oamenilor și altul este trupul dobitoacelor și altul este trupul păsărilor și altul este trupul peștilor.
40Sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.
41Alta este strălucirea soarelui și alta strălucirea lunii și alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebește în strălucire.
42Așa este și învierea morților: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
43Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
44Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este și trup duhovnicesc.
45Precum și este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viață";
46Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este cel ceresc, așa sunt și cei cerești.
49Și după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc.
50Aceasta însă zic, fraților: Carnea și sângele nu pot să moștenească împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea.
51Iată, taină vă spun vouă: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba,
52Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbița cea de apoi. Căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși, iar noi ne vom schimba.
53Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune și acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune și acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghițită de biruință.
55Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?".
56Și boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
57Dar să dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58Drept aceea, frații mei iubiți, fiți tari, neclintiți, sporind totdeauna în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.