BIBLIA

1Într-o zi Ionatan, fiul lui Saul, a zis către tânărul care purta armele sale: "Hai să trecem la ceata Filistenilor, care e dincolo", iar tatălui său nu i-a spus de aceasta.

2Saul însă se afla la marginea Ghibeii, sub rodiul cel din Migron; cu el era o ceată ca de șase sute de oameni.

3Și Ahia, fiul lui Ahituv, fratele lui Icabod, fiul lui Finees, feciorul lui Eli, preotul Domnului din Șilo, purta efodul. Poporul însă nu știa că Ionatan plecase.

4Strâmtoarea prin care căuta Ionatan să se strecoare spre ceata Filistenilor trecea printre niște stânci ascuțite; numele uneia era Boțeț și numele alteia era Sene;

5O stâncă se ridica la miazănoapte, spre Micmaș; cealaltă la miazăzi, spre Ghibeea.

6Atunci a zis Ionatan către tânărul care purta armele sale: "Hai să trecem la acești netăiați împrejur; poate ne va ajuta Domnul, căci pentru Domnul nu e greu să izbăvească și prin puțini, ca și prin mulți".

7Cel ce purta armele a răspuns: "Fă tot ce-ți spune inima; mergi unde vrei și iată eu sunt cu tine".

8Iar Ionatan a zis: "Bine, atunci hai la acei oameni și să ne arătăm către ei.

9Dacă ei ne vor zice: Stați până vom veni la voi, vom rămâne pe loc și nu ne vom sui la ei;

10Iar de ne vor zice: Suiți-vă la noi, atunci ne vom sui, căci Domnul i-a dat în mâinile noastre și acesta va fi semnul pentru noi".

11Când au apărut ei amândoi în văzul cetei Filistenilor, atunci Filistenii au zis: "Iată Evreii ies din peșterile în care s-au ascuns".

12Apoi oamenii din ceata Filistenilor au strigat către Ionatan și către cel ce-i purta armele sale și a zis: "Suiți-vă la noi, că avem să vă spunem ceva". Atunci Ionatan a zis către purtătorul lui de arme: "Vino după mine, că Domnul i-a dat în mâinile lui Israel".

13Și a început Ionatan să se urce, cățărându-se cu mâinile și cu picioarele, și cel ce-i purta armele se cățăra după el. Și au căzut Filistenii înaintea lui, iar cel ce purta armele în urma lui le da cele din urmă lovituri.

14Și au căzut în acest atac dintâi, săvârșit de Ionatan și de purtătorul lui de arme ca la douăzeci de oameni, pe o bucată de loc cât o jumătate de pogon, atât cât pot să are doi boi într-o zi.

15Atunci s-a făcut învălmășeală în tabăra din câmp și în tot poporul; rândurile dinainte ce pustiau țara s-au umplut de frică și nu voiau să se lupte; toată țara s-a cutremurat și i-a cuprins frică mare de la Domnul.

16Atunci străjile lui Saul din Ghibeea lui Veniamin au văzut că mulțimea se împrăștie și fuge încolo și încoace.

17Saul a zis către oamenii care erau cu el: "Căutați și vedeți care din ai noștri a plecat". Și au căutat și iată nu erau Ionatan și purtătorul lui de arme.

18A zis Saul către Ahia: "Adu chivotul lui Dumnezeu", căci chivotul lui Dumnezeu în vremea aceea era cu fiii lui Israel.

19Și pe când grăia încă Saul cu preotul, tulburarea din tabăra Filistenilor se lățea și creștea din ce în ce mai mult. Atunci Saul a zis către preot: "Încrucișează-ți mâinile!"

20Și a strigat Saul și tot poporul care era cu el și au venit la locul luptei și iată acolo sabia fiecăruia era ridicată asupra aproapelui său și tulburarea era foarte mare.

21Atunci și Evreii, care mai dinainte erau la Filisteni și care umblau pretutindeni în tabăra lor, s-au unit cu Israeliții cei ce erau cu Saul și Ionatan;

22Și toți Israeliții care se ascunseseră în muntele lui Efraim, auzind că Filistenii au fugit, s-au unit de asemenea cu ai lor la luptă.

23Și a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israel; lupta se întinsese însă până la Bet-Aven. Și tot poporul care era cu Saul era ca la zece mii de bărbați; și se da război în toate cetățile din muntele lui Efraim.

24În ziua aceea s-au obosit oamenii din Israel. Iar Saul a pus poporul să jure, zicând: "Blestemat tot cel ce va mânca până seara, până când eu îmi voi răzbuna pe vrăjmașii mei". De aceea nimeni din popor n-a gustat hrană,

25Ci s-a dus tot poporul în pădure, și acolo intr-o poiană era miere.

26Și a intrat poporul în pădure și a zis: "Iată curge miere". Dar nimeni nu și-a dus mâna spre gura sa, căci poporul se temea de blestem.

27Ionatan însă nu auzise de jurământul pe care-l pusese tatăl său pe popor; și, întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână, l-a muiat într-un fagure de miere și, întorcându-l cu mâna spre gura sa, i s-au luminat ochii.

28Atunci unul din popor i-a spus: "Tatăl tău a pus jurământ asupra poporului, zicând: Blestemat să fie cel ce va gusta astăzi hrană, și de aceea poporul e istovit".

29Dar Ionatan a zis: "Tatăl meu a tulburat țara. Iată mie mi s-au luminat ochii când am gustat puțin din această miere.

30De ar fi mâncat astăzi poporul din prăzile ce s-au găsit la vrăjmașii lor, oare n-ar fi fost mai mare înfrângerea Filistenilor?"

31În ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaș până la Aialon, dar poporul se istovise peste măsură.

32Și s-a aruncat poporul asupra prăzilor și a luat oi și boi și vitei și au junghiat pe pământ și au mâncat oamenii carne cu sânge.

33Și i s-a vestit lui Saul, zicându-i-se: "Iată poporul a greșit înaintea Domnului, mâncând carne cu sânge". Atunci Saul a zis: "Voi ați greșit. Prăvăliți acum aici spre mine o piatră mare".

34Apoi a zis Saul: "Treceți prin popor și ziceți-i: "Să-și aducă fiecare la mine boul său și oaia și să înjunghiați aici și să mâncați, și să nu greșiți înaintea Domnului mâncând carne cu sânge". Și toți din popor și-au adus cu mâna sa fiecare boul său, noaptea, și l-au junghiat acolo.

35Și a zidit Saul jertfelnic Domnului; acesta a fost cel dintâi jertfelnic făcut de el Domnului.

36Atunci a zis Saul: "Hai după Filisteni noaptea aceasta și să-i prădăm până dimineața și să nu lăsăm din ei nici un om". Iar ei au zis: "Fă tot ce este bine în ochii tăi". Preotul însă a zis: "Să ne apropiem aici de Dumnezeu!"

37Și a întrebat Saul pe Dumnezeu: "Să merg eu oare după Filisteni? Îi vei da, oare, pe ei în mâinile lui Israel?" Dar El nu i-a răspuns în ziua aceea.

38Atunci Saul a zis: "Să vină aici toate căpeteniile poporului și voi căuta să aflu asupra cui este păcatul acum.

39Că viu este Domnul, Cel ce a izbăvit pe Israel, că de va fi chiar asupra lui Ionatan, fiul meu, apoi și el va muri. Dar nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.

40Și a zis Saul către toți Israeliții: "Stați voi de o parte iar eu și Ionatan, fiul meu, vom sta de altă parte". Și a răspuns poporul lui Saul: "Fă ce este bine în ochii tăi!" Apoi Saul a zis: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce n-ai răspuns Tu acum robului Tău? Dacă vina este asupra mea sau asupra fiului meu Ionatan, Domnul Dumnezeul lui Israel, fă să iasă Urim, dacă vina este asupra poporului Tău Israel, fă să iasă Tumim.

41Și sorțul a căzut pe Saul și pe Ionatan, iar poporul a ieșit drept.

42Atunci Saul a zis: "Aruncați sorți asupra mea și asupra lui Ionatan, fiul meu, și pe cine-l va arăta Domnul, acela să moară". Poporul însă a zis: "Să nu fie așa!" Dar Saul a stăruit în hotărârea sa, și au aruncat sorți asupra sa și a lui Ionatan, fiul lui, și a căzut sorțul pe Ionatan.

43Atunci Saul a zis către Ionatan: "Spune-mi ce ai făcut?" Iar Ionatan i-a răspuns și a zis: "Doar am gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care îl aveam în mână și iată trebuie să mor".

44Iar Saul a zis: "Așa și așa să-mi facă mie Dumnezeu și încă și mai mult să-mi facă, dacă nu vei muri astăzi, Ionatane!"

45Dar poporul a zis către Saul: "Să moară oare Ionatan care a adus o izbăvire așa de minunată poporului! Să nu fie aceasta! Viu este Domnul, nici un păr din capul lui nu va cădea, pentru că el cu Dumnezeu a lucrat astăzi!" Și a izbăvit poporul pe Ionatan și el n-a murit.

46Și s-a întors Saul de la urmărirea Filistenilor, iar Filistenii s-au dus la locul lor.

47Astfel și-a întărit Saul domnia sa peste Israel și s-a luptat cu toți vrăjmașii de primprejur: cu Moab și Amoniții, cu Edom, cu regii din Țoba și cu Filistenii și pretutindeni, împotriva oricui a mers, a avut izbândă.

48Și și-a rânduit oaste, a bătut pe Amalec și a izbăvit pe Israel din mâinile jefuitorilor săi.

49Fiii lui Saul erau: Ionatan, Iesui și Melchișua; iar numele celor două fiice ale sale erau: Merob, numele celei mai mari, și Micol, numele celei mai mici.

50Iar numele femeii lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaț, iar numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51Chiș era tatăl lui Saul, Ner era tatăl lui Abner, fiul lui Abiel.

52În tot timpul domniei lui Saul s-au dus războaie crâncene cu Filistenii. Când Saul vedea vreun om voinic și războinic, îl lua la el.