1Astfel s-a sfârșit tot lucrul pe care l-a făcut Solomon pentru templul Domnului. Și a adus Solomon cele hărăzite de David, tatăl lui: argint și aur și toate lucrurile și le-a dat în vistieria templului Domnului.
2Atunci a adunat Solomon pe bătrânii lui Israel și pe toți capii semințiilor și căpeteniile familiilor fiilor lui Israel la Ierusalim, ca să strămute chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, adică din Sion.
3Și s-au adunat la rege toți Israeliții la sărbătoare, în luna a șaptea.
4După ce au venit toate căpeteniile lui Israel, leviții au luat chivotul.
5Și au dus chivotul și cortul adunării și toate lucrurile sfinte care erau în cort, le-au dus preoții și leviții.
6Iar regele Solomon și toată obștea lui Israel, care se adunase la el înaintea chivotului, au adus jertfe de oi și boi atâtea, cât nu se puteau număra din pricina mulțimii.
7Preoții au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, înăuntrul templului în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
8Heruvimii își întindeau aripile peste locul chivotului și acopereau ei chivotul și pârghiile lui de sus.
9Apoi pârghiile au fost împinse așa, încât capetele pârghiilor chivotului se vedeau din Sfânta, în fața Sfintei Sfintelor, iar pârghiile nu se puteau vedea, și acolo sunt ele până astăzi.
10În chivot nu era nimic, fără numai cele două table pe care le pusese Moise în Horeb, când încheiase Domnul legământul cu fiii lui Israel, după ieșirea din Egipt.
11După ce au ieșit preoții din Sfânta, căci toți preoții care se aflau acolo se sfințiseră, fără să se țină seamă de rând,
12și când toți leviții care erau cântăreți, Asaf, Heman, Iedutun, fiii lor și frații lor - îmbrăcați în vison, și cu chimbale, chitare și harfe au stat în partea de răsărit a jertfelnicului și împreună cu ei au stat o sută douăzeci de preoți care trâmbițau din trâmbițe
13Și îndată ce aceia care sunau din trâmbițe și cei care cântau, uniți într-un singur glas ca să slăvească și să laude pe Domnul, au făcut să răsune trâmbițele, chitarele și celelalte instrumente muzicale, și au slăvit pe Domnul, zicând: "Căci El este bun, că în veac este mila Lui!", atunci templul Domnului s-a umplut de norul slavei Lui,
14Încât preoții nu puteau sta la slujbă din pricina norului, pentru că slava Domnului umpluse templul Domnului.