1Cunoscând Ioab, fiul Țeruiei, că inima regelui s-a întors spre Abesalom,
2A trimis Ioab la Tecoa și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i-a zis: "Fă-te că ești bocitoare, îmbracă-te cu haine de jale, nu te unge cu untdelemn și fii ca a femeie care a plâns zile multe după un mort;
3Și du-te la rege și zi către el așa și așa". Și i-a spus Ioab ce anume să zică.
4Venind deci femeia cea din Tecoa la rege și căzând cu fața la pământ, s-a închinat și a zis: "Ajutor, o, rege, ajutor!"
5"Ce ai?" a zis regele către ea. "Sunt de mult văduvă, a zis ea, căci mi-a murit bărbatul.
6Și avea roaba ta doi feciori și aceștia s-au sfădit în țarină; și, neavând cine-i despărți, a lovit unul din ei pe celălalt și l-a omorât.
7Și iată s-au sculat toate rudele asupra roabei tale și zic: "Dă-ne pe ucigașul fratelui său să-l omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l-a pierdut el și vom pierde chiar și pe moștenitorul lui". Și așa vor să stingă ei și cea din urmă scânteie a mea, ca să nu mai lase bărbatului meu nici nume, nici urmași pe fața pământului".
8"Mergi în pace la casa ta, a zis regele către femeie, căci voi da poruncă pentru tine".
9Dar femeia cea din Tecoa a zis către rege: "O, rege, stăpânul meu, asupra mea să fie vina și asupra casei tatălui meu; iar regele și tronul lui este nevinovat".
10"pe cel ce va fi împotriva ta, a zis regele, să-l aduci la mine și mai mult nu te va mai atinge".
11"Poruncește, o, rege, în numele Domnului Dumnezeului tău, a zis ea, ca să nu se înmulțească răzbunătorii sângelui și să nu piardă pe fiul meu". "Viu este Domnul, a zis regele, nici un fir de păr de al fiului tău nu va cădea pe pământ!"
12"Îngăduie roabei tale, a zis femeia, să mai spun o vorbă regelui, stăpânului meu".
13"Spune", a zis el. "Pentru ce cugeți tu așa împotriva poporului Domnului?, a zis femeia. Rostind cuvântul acesta, regele s-a osândit pe sine însuși, pentru că nu aduce înapoi pe izgonitul său.
14Noi vom muri și vom fi ca apa vărsată pe pământ, care nu se mai poate aduna. Dumnezeu însă nu voiește să piardă sufletul și se gândește cum ar face să nu lepede de la Sine nici pe cel înlăturat.
15Și acum eu am venit să spun regelui, stăpânul meu, cuvintele acestea, pentru că poporul mă sperie și roaba ta a zis: "Am să grăiesc eu cu regele, să văd nu va face el după cuvântul roabei sale?
16De bună seamă regele va asculta și va izbăvi pe roaba sa din mâna oamenilor care voiesc să mă piardă împreună cu fiul meu din moștenirea lui Dumnezeu.
17Și roaba ta a zis: Să fie cuvântul regelui, stăpânul meu, spre mângâierea mea, căci regele, stăpânul meu, este ca îngerul lui Dumnezeu și poate ca să asculte și bune și rele, și Domnul Dumnezeul tău va fi cu tine".
18Și răspunzând, regele a zis către femeie: "Să nu ascunzi de mine ceea ce am să te întreb!"Grăiește, a zis femeia, o, rege, stăpânul meu!"
19"Nu cumva este mâna lui Ioab în tot ce spui tu?" a zis regele. Iar femeia i-a răspuns și a zis: "Să trăiască sufletul tău, o, rege! Nu pot să mă abat nici la dreapta, nici la stânga de la ceea ce a zis regele, stăpânul meu. Adevărat, robul tău Ioab mi-a poruncit și el a pus în gura roabei tale toate cuvintele acestea;
20Și tot robul tău m-a învățat ca prin pildă să dau lucrului această înfățișare. Dar regele, stăpânul meu, este înțelept, cum este înțelept îngerul lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce este pe pământ".
21Atunci regele a zis către Ioab: "Iată, fac lucrul acesta; du-te dar și adu înapoi pe băiatul Abesalom".
22Atunci Ioab a căzut cu fața la pământ și s-a închinat și a binecuvântat pe rege, zicând: "Acum robul tău cunoaște că a aflat bunăvoință înaintea ochilor tăi, o, rege, stăpânul meu, de vreme ce regele a făcut cum a zis robul tău".
23Și sculându-se, Ioab s-a dus în Gheșur și a adus pe Abesalom la Ierusalim.
24Și a zis regele: "Să se întoarcă la casa sa, dar fata mea nu o va vedea". Și s-a întors Abesalom la casa sa; dar fața regelui n-a văzut-o.
25În tot Israelul nu era bărbat așa de frumos ca Abesalom și așa de lăudat ca el; din tălpile picioarelor și până în creștetul capului nu avea nici o meteahnă.
26Când își tundea capul său - și și-l tundea în fiecare an, pentru că-l îngreuia - părul de pe capul lui cântărea două sute de sicli, după cântarul regesc.
27Și i s-au născut lui Abesalom trei băieri și o fată, anume Tamara. Aceasta a fost o femeie frumoasă la chip și a ajuns soția lui Roboam, fiul lui Solomon și i-a născut pe Abia.
28Abesalom a rămas în Ierusalim doi ani, dar fața regelui n-a văzut-o.
29Și a trimis Abesalom după Ioab, ca să-l trimită la rege, dar acesta n-a vrut să vină la el. și a trimis și a doua oară și acesta tot n-a vrut să vină.
30Atunci a zis Abesalom slugilor sale: "Vedeți voi partea de țarină a lui Ioab, care este lângă a mea și unde el are semănat orz? Duceți-vă și-i dați foc!" Și au ars slugile lui Abesalom acea parte de țarină cu foc. Deci venind slugile lui Ioab la. acesta cu hainele rupte, au zis: "Slugile lui Abesalom au ars ogorul tău cu foc".
31Atunci s-a sculat Ioab și a venit la Abesalom acasă și i-a zis: "Pentru ce slugile tale au ars cu foc ogorul meu?"
32Iar Abesalom a zis: "Iată, eu am trimis la tine și am zis: Vino încoace, ca să te trimit la rege să-i zici: Pentru ce am venit din Gheșur? Mai bine-mi era să fi rămas acolo. Vreau să văd fața regelui. De sunt vinovat, atunci ucide-mă".
33Și s-a dus Ioab la rege și i-a spus aceasta. Și a chemat regele pe Abesalom și a venit acesta la rege și, căzând cu fața sa la pământ înaintea regelui, i s-a închinat, iar regele a sărutat. pe Abesalom.