1Iar în anul al nouălea al domniei lui Sedechia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oștirea sa asupra Ierusalimului și l-a împresurat și a făcut împrejurul lui întărituri.
2Și a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia.
3Iar în anul al unsprszecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate și poporul țării nu mai avea pâine.
4Atunci cetatea a fost luată și toți ostașii au fugit noaptea pe calea porților care se aflau între două ziduri, lângă grădina regelui. Caldeii însă stăteau împrejurul cetății; și a ieșit și regele pe calea ce duce în câmpie.
5Dar a alergat oștirea Caldeilor după rege și l-au ajuns în șesul Ierihonului; iar oștirea lui a fugit toată de la el.
6Și au luat pe rege și l-au dus la regele Babilonului, în Ribla, și l-au supus judecății.
7Și au junghiat pe fiii regelui înaintea ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii, l-au pus în lanțuri și l-au dus la Babilon.
8Iar în luna a cincea, în ziua a șaptea a lunii, adică în anul al nouăsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, slujitorul regelui Babilonului, a venit la Ierusalim
9Și a ars templul Domnului, casa regelui și toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc.
10Iar oștirea Caldeilor care era cu comandantul gărzii a dărâmat și zidurile cele dimprejurul Ierusalimului.
11Apoi Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat la Babilon și celălalt popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce se predaseră regelui Babilonului și rămășița poporului de rând.
12Numai puțini din poporul sărac al țării au fost lăsați de căpetenia gărzii, să lucreze viile și ogoarele.
13Caldeii au stricat și stâlpii cei de aramă care erau în templul Domnului, postamentele, marea cea de aramă din templul Domnului și arama lor au dus-o în Babilon.
14Căldările, lopețile, cuțitele, lingurile și toate vasele de aramă, care se întrebuințau la slujbă, le-au luat.
15Și a mai luat căpetenia gărzii cădelnițele, cupele și tot ce era de aur și ce era de argint.
16Au luat cei doi stâlpi, marea și postamentele pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu se mai putea cântări.
17Un singur stâlp era înalt de optsprezece coți; coroana lui era de aramă și înălțimea ei era de trei coți; pereții ei și împletiturile dimprejurul ei, toate erau de aramă. Asemenea era și al doilea stâlp cu coroana lui.
18Apoi a mai luat căpetenia gărzii pe Seraia arhiereul, pe Țefania, al doilea preot și pe alți trei care stăteau de strajă la prag.
19Iar din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oșteni și cinci oameni, care stăteau înaintea regelui și care acum se aflau în cetate; pe căpetenia cea mare a oștirii, care înscria la oaste poporul și șaizeci de oameni din poporul țării, care se aflau în cetate.
20Pe aceștia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii și i-a dus la regele Babilonului, în Ribla.
21Iar regele Babilonului i-a lovit și i-a ucis la Ribla, în ținutul Hamat. Așa a fost strămutat Iuda din țara lui.
22Iar peste poporul care a rămas în țara Iudei și pe care l-a lăsat Nabucodonosor, regele Babilonului, a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul lui Șafan.
23Când au auzit toate căpeteniile și ostașii lor că regele Babilonului a pus căpetenie pe Ghedalia, au venit la Ghedalia în Mițpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, și Iaazania, fiul lui Maacati, ei împreună cu oamenii lor.
24Și a jurat Ghedalia acestora și oamenilor lor și le-a zis: "Nu vă temeri a fi supușii Caldeilor. Așezați-vă în țara aceasta și slujiți regelui Babilonului și va fi bine!"
25Dar în luna a șaptea a venit Ismael, fiul lui Netania al lui Elișama din neamul regesc, cu zece oameni și a lovit pe Ghedalia și acesta a murit și a lovit și pe Iudeii Și pe Caldeii care erau cu el în Mițpa.
26Atunci s-a sculat tot poporul, de la mic până la mare, cu căpeteniile oștirii și s-au dus în, Egipt, pentru că se temeau de Caldei.
27În anul al treizeci și șaptelea de la strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în ziua a douăzeci și șaptea a acestei luni, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul urcării sale pe tron, a scos pe Ioiachim, regele Iudei, din temniță,
28A vorbit cu el prietenos și a pus tronul lui mai sus de tronurile regilor care erau la el în Babilon;
29I-a schimbat hainele lui de temniță și Ioiachim a mâncat totdeauna la masa regelui, în toate zilele vierii lui.
30Cele trebuitoare hranei lui i-au fost date neîncetat de rege, zi cu zi, cât a trăit el.