1Am văzut, apoi, în cer, alt semn, mare și minunat: șapte îngeri având șapte pedepse - cele de pe urmă - căci cu ele s-a sfârșit mânia lui Dumnezeu.
2Și am văzut ca o mare de cristal, amestecată cu foc, și pe biruitorii fiarei și ai chipului ei și ai numărului numelui ei, stând în picioare pe marea de cristal și având alăutele lui Dumnezeu.
3Și ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului, zicând: Mari și minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!
4Cine nu se va teme de Tine, Doamne, și nu va slăvi numele Tău? Că tu singur ești sfânt și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale s-au făcut cunoscute.
5Și după aceasta, m-am uitat și s-a deschis templul cortului mărturiei din cer.
6Și au ieșit din templu cei șapte îngeri cu cele șapte pedepse, îmbrăcați în veșmânt de in curat, luminos, și încinși, pe la piept, cu cingători de aur.
7Și una din cele patru făpturi dădu celor șapte îngeri cele șapte cupe de aur pline de mânia lui Dumnezeu, Cel ce este viu în vecii vecilor.
8Iar templul se umplu de fum, din slava lui Dumnezeu și din puterea Lui, și nimeni nu putea să intre în templu, până ce se vor sfârși cele șapte urgii ale celor șapte îngeri.