1Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu și legea care dăinuiește în veac; toți cei ce o țin vor trăi, iar cei ce au părăsit-o vor pieri.
2Întoarce-te, Iacove, și te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei.
3Nu da altuia mărirea ta și cele de folos ție, celui de alt neam.
4Fericiți suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat.
5Îndrăznește, poporul meu, pomenirea lui Israel.
6Vândutu-v-ați neamurilor nu spre pieire, ci, pentru că ați mâniat pe Dumnezeu, v-ați dat vrăjmașilor.
7Pentru că ați întărâtat pe Cel care v-a făcut, jertfind demonilor, și nu lui Dumnezeu.
8Și ați uitat pe Cel care v-a zidit, pe Dumnezeul cel Veșnic, și ați întristat Ierusalimul care v-a hrănit.
9Văzut-a el mânia care v-a venit de la Dumnezeu și a zis: Auziți, vecinele Sionului, Dumnezeu mi-a adus întristare mare,
10Că am văzut robirea fiilor mei și a fiicelor mele pe care le-a adus lor Cel Veșnic.
11Că i-am hrănit cu bucurie și i-am slobozit cu plângere și cu jale.
12Nimeni să nu se bucure de mine, care sînt văduvă și părăsită de mulți; am fost pustiită pentru păcatele copiilor mei, abătuți de la legea lui Dumnezeu.
13Și judecățile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici pe cărările învățăturii în dreptatea Lui n-au mers.
14Veniți, vecinele Sionului, și vă aduceți aminte de robirea fiilor și a fiicelor mele, pe care le-a adus-o Cel Veșnic.
15Că a adus peste ei neam de departe, neam fără de rușine și de altă limbă.
16Că nu s-au rușinat de cel bătrân, nici nu le-a fost milă de prunc și au luat pe cei iubiți ai văduvei, și pe mine m-au lăsat singură, fără de fiice.
17Și eu cu ce v-aș putea ajuta?
18Că Cel care v-a adus relele vă va scoate din mâna vrăjmașilor voștri.
19Duceți-vă, fiilor, duceți-vă, că eu am rămas pustie.
20Dezbrăcatu-m-am de veșmântul păcii și m-am îmbrăcat cu sacul rugăciunii mele, și voi striga către Cel Veșnic în zilele mele:
21Îndrăzniți, fiilor, strigați către Dumnezeu și El vă va scoate din silnica robie și din mâna vrăjmașilor.
22Că eu de la Cel Veșnic am nădăjduit izbăvirea voastră și mi-a venit bucurie de la Cel Sfânt, pentru milostenia care va veni vouă degrab de la El.
23Că v-am trimis cu plângere și cu jale, și vă va întoarce către mine Dumnezeu, cu bucurie și veselie în veac.
24Că precum au văzut acum vecinele Sionului robirea voastră, așa vor vedea curând izbăvirea voastră de la Dumnezeul vostru, care va veni vouă cu slavă mare și cu strălucirea Celui Veșnic.
25Fiilor! Îndelung răbdați mânia care v-a venit de la Dumnezeu. Vrăjmașul te-a prigonit, dar vei vedea în curând pieirea lui și pe grumajii lui vei pune piciorul tău.
26Copiii mei cei răsfățați au mers pe căi aspre, au fost ridicați ca o turmă prădată de vrăjmaș.
27Îndrăzniți, fiilor, și strigați către Dumnezeu, că Cel care v-a adus încercarea Își va aduce aminte de voi.
28Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateți de la Dumnezeu, întoarceți-vă și căutați-L de zece ori mai puternic.
29Că Acel Care v-a adus aceste nenorociri vă va aduce veșnică veselie odată cu mântuirea voastră.
30Îndrăznește, Ierusalime, te va mângâia Cel care ți-a dat un nume!
31Vai de cei ce ți-au făcut mult rău și s-au bucurat de căderea ta!
32Vai cetăților ai căror robi au fost copiii tăi! Vai celei care a primit pe fiii tăi!
33Că precum ea s-a bucurat de căderea ta și a fost fericită de ruina ta, așa se va mâhni pentru pustiirea sa.
34Și voi lua de la ea bucuria ei de cetate cu popor mult și semeția ei va fi spre plângere.
35Că un foc va veni peste ea de la Cel Veșnic, pentru zile îndelungate, și va fi locuită de demoni multă vreme.
36Privește către răsărit, Ierusalime, și vezi bucuria care-ți vine de la Dumnezeu.
37Iată vin fiii tăi, pe care i-ai trimis, vin de la răsărit până la apus, adunați prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu.