1Și regele Astiag s-a adăugat la părinții săi și a luat Cirus Persul împărăția lui.
2Și a viețuit Daniel împreună cu regele acesta și a întrecut cu mărirea pe toți prietenii lui.
3Și era un idol la Babiloneni, pe care îl chema Bel, și se cheltuia la el în toată ziua făină de grâu douăsprezece măsuri, patruzeci de oi și șase vedre de vin.
4Și regele îl cinstea pe el și mergea în toate zilele de i se închina; iar Daniel se închina Dumnezeului său.
5Și a zis regele: Pentru ce nu te închini lui Bel?
6Iar el a zis: Pentru că nu cred in idolii făcuți de mâini, ci în Dumnezeul cel viu, Care a făcut cerul și pământul și are stăpânire peste tot trupul.
7Și i-a zis regele: Dar nu ți se pare ție, că Bel este dumnezeu viu? Nu vezi câte mănâncă și bea în toate zilele?
8Și a zis Daniel râzând: Nu te înșela, stăpânia ta; acesta este de lut înăuntrul lui, și în afară de aramă, nici nu mănâncă și nici nu bea vreodată.
9Și mâniindu-se regele, a chemat pe preoții lui și le-a zis: De nu-mi veți spune cine este cel care mănâncă jertfa aceasta, veți muri.
10Iar de-mi veți arăta că Bel mănâncă acestea, Daniel va muri, pentru că a hulit pe Bel.
11Și a zis Daniel regelui: Așa să fie, după cuvântul tău.
12Și erau preoții lui Bel șaptezeci, afară de femei și de prunci.
13Și a venit regele cu Daniel în templul lui Bel.
14Și au zis preoții lui Bel: Iată noi ieșim afară, iar tu, rege, pune bucatele și vinul și închide ușa și o pecetluiește cu inelul tău.
15Și dimineața când vei veni, de nu vei afla toate mâncate de Bel, să murim noi sau, dimpotrivă, Daniel cel care a mințit asupra noastră.
16Iar ei ziceau așa, pentru că făcuseră pe sub masă intrare ascunsă și printr-aceea intrau totdeauna și mâncau acelea.
17Și după ce au ieșit ei și regele a pus bucatele înaintea lui Bel, a poruncit Daniel slugilor sale și au adus cenușă și au presărat-o în tot templul, în fața regelui.
18Și, ieșind, a închis ușa și au pecetluit-o cu inelul regelui și s-au dus;
19Iar preoții au venit noaptea, după obiceiul lor, și femeile lor și pruncii lor, și au mâncat și au băut.
20Și a venit dimineața regele și Daniel împreună cu el.
21Și a zis regele: Întregi sunt pecețile Daniele? Iar el a zis: Întregi, stăpâne.
22Și îndată ce s-a deschis ușa, uitându-se pe masă, regele a strigat cu glas mare: Mare ești Bel. Și nu este la tine nici un vicleșug.
23Și a râs Daniel și a oprit pe rege ca să nu intre înăuntru, și a zis: Vezi fața pământului și cunoaște ale cui sunt urmele acestea.
24Și a zis regele: Văd că sunt urme de bărbați, de femei și de prunci.
25Și mâniindu-se regele, atunci a prins pe preoți și pe femei și pe fiii lor; și i-au arătat lui ușile cele ascunse prin care intrau și mâncau cele de pe masă.
26Și i-a omorât pe ei regele, și pe Bel l-a dat lui Daniel, și l-a stricat pe el și capiștea lui.
27Și era un balaur mare într-un loc și-l cinsteau pe el Babilonenii.
28Și a zis regele către Daniel: Oare vei zice că și acesta este de aramă?
29Acesta este viu și mănâncă și bea, nu vei mai putea zice că și acesta nu este dumnezeu viu; deci închină-te lui.
30Și a zis Daniel: Domnului Dumnezeului meu mă voi închina, că Acela este Dumnezeu viu; iar tu, o, rege, dă-mi slobozenie și voi omorî balaurul fără de sabie și fără de toiag.
31Și a zis regele: ți-l dau ție. Și a luat Daniel rășină și seu și păr și le-a fiert la un loc și a făcut cocoloașe și le-a aruncat în gura balaurului și, mâncând, a plesnit balaurul.
32Și a zis Daniel: Iată închinăciunile voastre.
33Și când au auzit Babilonenii, s-au mâhnit foarte și s-au pornit împotriva regelui.
34Și au zis: Iudeu s-a făcut regele; pe Bel I-a stricat, pe balaur l-a omorât și pe preoți i-a tăiat.
35Și venind la rege, i-au zis: Dă-ne nouă pe Daniel;
36Iar de nu, te vom ucide pe tine și casa ta.
37Și văzând regele că se pornise asupra lui foarte, și silit fiind, a dat lor pe Daniel.
38Iar ei l-au aruncat într-o groapă cu lei, și a fost acolo șase zile.
39Și erau în groapă șapte lei, și le da lor pe zi două trupuri de osândiți și două oi; iar atunci nu le-au dat lor nimic, ca să mănânce pe Daniel.
40Și era atunci Avacum prooroc în țara Iudeilor și acela fiersese fiertură, și a pus pâine în scafă, și mergea la câmp să ducă secerătorilor.
41Și a zis îngerul Domnului câtre Avacum: Du prânzul care-l ai, în Babilon, lui Daniel, în groapa leilor.
42Și a zis Avacum: Doamne! Babilonul nu l-am văzut și groapa n-o știu unde este!
43Și l-a luat îngerul Domnului de creștet și, ținându-l de părul capului său, l-a pus în Babilon deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său.
44Și a strigat Avacum zicând: Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ți-a trimis-o ție Dumnezeu.
45Și a zis Daniel: O, Ți-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, și n-ai părăsit pe cei care Te caută și Te iubesc pe Tine!
46Și s-a sculat Daniel și a mâncat; iar îngerul Domnului îndată a dus pe Avacum la locul său.
47Iar regele a purces a șaptea zi să plângă pe Daniel, și a venit la groapă, s-a uitat înăuntru, și iată Daniel ședea.
48Și a strigat regele cu glas mare, zicând: Mare ești, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Și nu este altul afară de Tine.
49Și l-a scos pe el din groapă;
50Iar pe cei care voiseră pieirea lui, i-a aruncat în groapă, și i-au mâncat leii dinaintea lui.