1Apoi, întorcându-ne noi, am pornit prin pustie, spre Marea Roșie, cum îmi grăise Domnul, și am umblat zile multe împrejurul Muntelui Seir.
2Iar Domnul a zis către mine:
3"Ajunge de când umblați împrejurul acestui munte! Întoarceți-vă dar spre miazănoapte!
4Dă poruncă poporului și zi: Voi acum veți trece prin hotarele fiilor lui Isav, frații voștri, care locuiesc în Seir, și aceștia se vor teme de voi foarte tare.
5Dar să nu începeți războiul cu ei, căci nu vă voi da din pământul lor nici o palmă de loc, pentru că Muntele Seir l-am dat în stăpânirea lui Isav.
6Mâncare să vă cumpărați de la ei cu bani și să mâncați; și apă de băut să vă cumpărați de la ei tot cu bani;
7Că Domnul Dumnezeul tău, Israele, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și te-a ocrotit în timpul călătoriei tale prin pustiul acesta mare și înfricoșător. Iată, de patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău este cu tine și n-ai dus lipsă de nimic".
8Și am trecut pe lângă fiii lui Isav, frații noștri, care locuiau în Seir, pe calea câmpului, de la Elat și Ețion-Gaber, și ne-am abătut și am mers spre pustiul Moabului.
9Dar Domnul mi-a zis: "Nu intra în dușmănie cu Moab și nu începe război cu el, că nu-ți voi da în stăpânire nimic din pământul lui, pentru că Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot".
10Înainte au locuit acolo Emimii, popor mare, mult la număr și înalt la statură, ca fiii lui Enac;
11Și aceștia se socoteau printre Refaimi, ca fiii lui Enac; iar Moabiții îi numesc Emimi.
12Pe Seir însă au trăit înainte Horeii; dar fiii lui Isav i-au alungat și i-au pierdut de la fața lor și s-au așezat în locul lor, cum trebuie să facă și Israel în pământul său de moștenire, care i-l va da Domnul.
13Sculați-vă dar și treceți râul Zared. Și am trecut noi râul Zared.
14De atunci, de când ne-am dus la Cadeș-Barnea și până ce am trecut râul Zared, au trecut treizeci și opt de ani și au pierit din tabăra noastră toți cei ce erau atunci buni de război, după cum li se jurase Domnul;
15Că mâna Domnului, până au pierit ei, a fost asupra lor, ca să-i piardă din tabără.
16Iar dacă au pierit toți cei ce erau atunci buni de război din popor,
17Mi-a grăit Domnul și a zis: 18. "Acum tu să treci pe lângă hotarele lui Moab spre Ar,
19Și să te apropii repede de Amoniți, dar să nu intri cu aceștia în dușmănie și să nu începi război cu ei, căci nu-ți voi da în stăpânire nimic din pământul fiilor lui Amon, pentru că l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot".
20Acesta se socotea a fi pământul Refaimilor, căci Refaimii locuiseră înainte într-însul. Amoniții însă îi numeau Zomzomimi.
21Poporul acesta fusese mare, mult la număr și înalt la statură, ca fiii lui Enac; dar Domnul îi pierduse de la fața Amoniților și-i alungaseră aceștia și se așezaseră în locul lor.
22Astfel a făcut Domnul pentru fiii lui Isav care locuiau în Seir, când a prăpădit de la fața lor pe Horei. Și după ce ei au fost izgoniți, s-au așezat în locul lor, unde trăiesc și astăzi.
23Și pe Hevei, care locuiau prin sate chiar până la Gaza, i-au pierdut Caftorimii, care se trăgeau din Caftorim, și s-au așezat în locul lor.
24Sculați-vă și vă porniți și treceți râul Arnon, că iată Eu voi da în mâna ta pe Amoreul Sihon, regele Heșbonului și rara lui; începe a-l cuprinde și du război cu el.
25Din ziua aceasta voi începe Eu a împrăștia înaintea ta frică și groază peste popoare, sub tot cerul; cei ce vor auzi de tine se vor cutremura și se vor îngrozi de tine.
26Din pustiul Chedemot am trimis soli la Sihon, regele Heșbonului, cu cuvinte de pace, ca să spună:
27Îngăduie-mi să trec prin țara ta, că voi merge pe drum și nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga;
28Hrană să-mi vinzi pe bani și voi mânca, și apă de băut să-mi dai pe bani și voi bea,
29Cum mi-au făcut fiii lui Isav, care locuiesc în Seir, și Moabiții, care locuiesc Arul; numai cu piciorul meu voi merge până voi trece Iordanul în pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă nouă.
30Dar Sihon, regele Heșbonului, n-a voit a ne îngădui să trecem prin pământul lui, pentru că Domnul Dumnezeul tău a îndărătnicit duhul lui și inima lui a împietrit-o, ca să-l dea în mâinile tale, cum se vede acum.
31Atunci mi-a zis Domnul: "Iată, încep să-ti dau pe Sihon Amoreul, regele Heșbonului, și pământul lui; începe a stăpâni pământul lui".
32Iar Sihon, regele Heșbonului, cu tot poporul său, ne-a ieșit înainte să se lupte la Iahaț.
33Dar Domnul Dumnezeul nostru 1-a dat în mâinile noastre și l-am bătut pe el și pe fiii lui și tot poporul lui.
34În vremea aceea am luat toate cetățile lui și am nimicit toate cetățile lui, bărbați, femei și copii, și n-am lăsat pe nimeni viu.
35Numai vitele lor și cele jefuite din cetățile cuprinse de noi ni le-am luat.
36De la Aroer, care se află pe malul râului Arnon, și de la cetatea cea din vale până la muntele Galaad, n-a mai fost cetate în care noi să nu fi putut pătrunde: Domnul Dumnezeu a dat tot în mâinile noastre.
37Numai de pământul Amoniților nu te-ai apropiat, nici de locurile ce se întind în apropierea râului Iaboc, nici de cetățile ce sunt pe munte, nici de nimic ce nu ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru".