1Mai de preț este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor și ziua morții decât ziua nașterii.
2Mai bine este să mergi în casă de plâns, decât să te duci în casă de ospăț, căci acolo se vede sfârșitul omului și cine îl vede pune la inimă.
3Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feței este bună pentru inimă.
4Inima celor înțelepți este în casa cea cu tânguire, iar inima celor nebuni în casa veseliei.
5Mai degrabă să auzi certarea unui înțelept, decât să asculți cântecul celor nebuni;
6Că precum este pârâitul spinilor sub căldare, tot așa este și râsul celui nebun. Și aceasta este deșertăciune!...
7Căci asuprirea poate să facă nebun pe un înțelept, și mita strică inima.
8Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai de preț este un duh răbdător decât un duh semeț.
9Nu te grăbi să te întărâți întru duhul tău, pentru că mânia sălășluiește în sânul celor nebuni.
10Nu spune niciodată: "Cum se face că zilele cele de altădată au fost mai bune decât acestea?" Căci nu din înțelepciune întrebi una ca aceasta.
11Înțelepciunea este tot atât ție bună ca și o moștenire de folos celor ce văd soarele,
12Că așa este ocrotirea înțelepciunii și a banului; dar folosul științei este că înțelepciunea ține cu viață pe stăpânul ei.
13Socotește cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat?
14În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una și pe cealaltă, așa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare.
15Aceste două lucruri le-am văzut eu în zilele nimicniciei mele: este câte un drept, care piere întru dreptatea lui, și este câte un nelegiuit care trăiește mereu în răutatea lui.
16Nu fii drept peste măsură și nu te arăta prea înțelept! Pentru ce vrei să te nimicești?
17Nu fii nelegiuit până la sfârșit și nu fii nici nebun; de ce să mori înainte de timpul tău?
18Este bine să te ții de una și de cealaltă să nu te desfaci, că cine se teme de Dumnezeu scapă din toate.
19Înțelepciunea dă înțeleptului mai multă putere decât au zece nerozi într-o cetate.
20Căci nu este om drept pe pământ care să facă binele și să nu păcătuiască.
21Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva să auzi că sluga ta te grăiește de rău;
22Căci inima ta singură știe de câte ori și tu ai defăimat pe alții.
23Toate acestea le-am încercat prin înțelepciune și am zis: "Vreau să fiu înțelept!" dar înțelepciunea a rămas departe de mine.
24Ceea ce a fost este departe, și adânc, adânc! Cine poate acum să-i dea de înțeles?
25Și eu m-am silit și inima mea a cercetat și a urmărit știința și înțelepciunea și buna chibzuială și mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate.
26Și am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laț și mâinile ei sunt cătușe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este prins.
27Iată ce am aflat, zice Ecclesiastul, și încă și altele ca să pot descoperi înțelesul,
28Pe care sufletul meu l-a căutat și nu l-a aflat. Am găsit însă un om la o mie, dar n-am găsit nici o femeie din toate câte sunt.
29Dar iată numai ce am găsit: Dumnezeu a făcut pe om drept, iar oamenii născocesc multe vicleșuguri.