1Vai mie! Căci am ajuns ca după culesul fructelor de vară, ca după culesul viilor! Nu se mai află nici un strugure de mâncare, nici o smochină timpurie pe care o dorește sufletul meu!
2Om cucernic nu mai este în țară și nici un om drept pe pământ; toți pândesc să verse sânge, unii întind cursă altora.
3Mâinile lor sunt gata să săvârșească răul: căpetenia cere daruri, judecătorul cere plată și cel mare grăiește după pofta sufletului său.
4Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de mărăcini. Ziua vestită de străjile Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi în mare tulburare!
5Nu vă încredeți în prieteni și în cel de aproape nu vă puneți nădejdea și de aceea care se sprijină pe pieptul tău păzește cuvintele gurii tale!
6Căci feciorul defaimă pe tatăl său și fiica se scoală împotriva mamei sale; iar dușmanii omului sunt cei din casa lui.
7Ci eu numai spre Domnul voi aținti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea și Dumnezeul meu mă va asculta.
8Nu te bucura de mine, vrăjmașa mea, căci dacă eu cad, mă scol, iar când stau în întuneric, Domnul este lumina mea.
9Îndura-voi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până când El va judeca pricina mea și îmi va face dreptate; El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui.
10Să vadă vrăjmașa mea și să se ascundă de rușine, ea care-mi spunea: "Unde este Domnul Dumnezeul tău?" Ochii mei se vor uita la ea, și ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe ulițe.
11Vine ziua când zidurile tale vor fi zidite iarăși, când nu va mai fi nici o lege din acestea.
12În ziua aceea vor veni la tine din Asiria și din cetățile Egiptului, din Egipt și până la Eufrat, de la o mare ș? până la cealaltă și de la un munte până la altul.
13Țara se va preface în pustiu din pricina locuitorilor ei, ca preț al purtării lor.
14Paște poporul cu toiagul tău, turma moștenirii tale, cea care sălășluiește singură în pădure, în mijlocul Carmelului! Să pască în Vasan și în Galaad ca în zilele cele de altădată!
15Ca în ziua când ai ieșit din țara Egiptului îți voi arăta lucruri minunate!
16Vedea-vor neamurile și se vor rușina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură, iar urechile lor vor fi cuprinse de surzenie.
17Vor linge pulbere ca șerpii, ca și târâtoarele pământului vor fi cuprinse de spaimă, ieșind din ascunzișurile lor; vor veni tremurând către Domnul Dumnezeul nostru și se vor înfricoșa de Tine.
18Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierți fărădelegea și treci cu vederea păcatele restului moștenirii Tale? Mânia Lui nu ține totdeauna, căci El iubește îndurarea.
19Și milostivește-Te iarăși spre noi și fărădelegile noastre calcă-le în picioare! Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre.
20Păstrează credincioșia făgăduită lui Iacob și îndurarea pe care ai arătat-o lui Avraam, precum ai jurat către părinții noștri în zilele de odinioară.