1Iar după puțină vreme Lisias, care era epitrop al regelui și rudenie și ispravnic peste toate treburile regelui foarte greu supărându-se pentru lucrul acesta ce s-a făcut,
2A adunat aproape optzeci de mii și toată călărimea, și a venit împotriva Iudeilor, gândind să facă cetatea locaș Elinilor,
3Templul să-l vândă cu bani, ca și pe celelalte capiști ale păgânilor, și arhieria în fiecare an să o scoată în vânzare.
4Și nicidecum nu se gândea la puterea lui Dumnezeu, ci se semețea cu zecile de mii de pedestrași și cu miile de călăreți și cu optzeci de elefanți.
5Deci intrând în Iudeea, s-a îndreptat spre Betțur, care era în loc greu de ajuns și departe de Ierusalim ca la cinci stadii, și l-a împresurat.
6Iar dacă au aflat cei care erau cu Iuda Macabeul că bate cetățile, cu plângere și cu lacrimi se rugau Domnului împreună eu tot poporul ca să trimită înger bun spre izbăvirea lui Israel.
7Și Macabeu, luând cel dintâi armele, a îndemnat pe ceilalți să stea împreună cu el la primejdii și să ajute pe frații săi.
8Și împreună cu osârdie pornind, și la Ierusalim fiind ei, s-a arătat un călăreț eu haină albă mergând înaintea lor și cu arme de aur sclipind.
9Și toți împreună au binecuvântat pe milostivul Dumnezeu și s-au întărit cu inimile, fiind gata a năvăli nu numai asupra oamenilor, ci și asupra fiarelor sălbatice și a zidurilor de fier.
10Deci, apropiindu-se cu bună rânduială, având ajutor pe Domnul cel din car, Care Se milostivea spre ei,
11Și ca niște lei năvălind asupra vrăjmașilor, au doborât la pământ din ei unsprezece mii de pedestrași, precum și o mie șase sute de călăreți.
12Și pe toți i-au pus pe fugă și mai mulți dintre ei răniți, goi au scăpat și însuși Lisias a scăpat fugind cu ocară.
13Și pentru că nu era lipsit de minte, chibzuind asupra înjosirii ce i s-a făcut și socotind că Evreii sunt nebiruiți, pentru că Atotputernicul Dumnezeu le ajută,
14Trimițând la ei, a făgăduit că toate cele drepte le va primi și că și pe rege îl va îndupleca să le fie prieten.
15Și a ascultat Macabeu de rugăciunile lui Lisias, în toate purtând grijă de cele de folos; căci câte a cerut Macabeu lui Lisias prin scrisori în privința Iudeilor, regele le-a îngăduit.
16Iar cărțile cele scrise de Lisias Iudeilor erau astfel: "Lisias, mulțimii Iudeilor, bucurie.
17Ioan și Abesalom, pe care voi i-ați trimis, dând scrisorile cele de la voi, au cerut să împlinesc cele scrise în ele.
18Deci câte se cădeau a se arăta regelui, am arătat, și cele ce s-au întâmplat le-a iertat.
19Deci de veți păzi bunăvoința față de stăpânire, și de aici înainte mă voi nevoi a mă face pricină de bunătăți pentru voi.
20Și pentru acestea am poruncit și acestora și celor de la mine trimiși, cu de-amănuntul să vă vorbească.
21Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, a lunii lui Distros, ziua a douăzeci și patra".
22Iar epistola regelui cuprindea acestea: "Regele Antioh fratelui Lisias bucurie.
23După ce tatăl nostru s-a mutat între zei, noi vrem ca acei de sub cârmuirea noastră să fie netulburați întru a lor purtare de grijă;
24Auzind că Iudeii n-au voit a asculta de tatăl meu, ca să treacă la obiceiurile elinești, ci mai bine voiesc să-și țină legea lor, iar acum se roagă de noi, ca să-i îngăduim să-și țină legea lor,
25Voind noi ca și neamul acesta să fie fără tulburare, am judecat ca și templul să li se întoarcă și să petreacă după obiceiurile strămoșilor lor.
26Drept aceea bine vei face de vei trimite la ei și vei încheia pace cu ei, ca știind voia noastră să fie cu inimă bună și veseli să-și isprăvească lucrurile lor".
27Iar Epistola pe care a scris-o regele către neamul Iudeilor era astfel: "Regele Antioh, marelui sfat al Iudeilor și celorlalți Iudei bucurie.
28De sunteți sănătoși, sunteți precum voim, și noi suntem sănătoși.
29Arătatu-ne-a Menelau cum că voi voiți a merge în patrie și a fi la ale voastre.
30Drept aceea, celor care se vor întoarce până în treizeci de zile ale lunii Xantic, le dăm liberă voie,
31Ca Iudeii să-și țină bucatele și legile lor ca și mai înainte, și nimeni dintre ei nici o supărare să nu aibă pentru cele ce prin neștiință s-au făcut.
32Și am trimis și pe Menelau să vă mângâie.
33Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, în cincisprezece zile ale lunii Xantic".
34Trimis-au și Romanii la ei carte așa scrisă: "Quintus Memius, și Titus Manlius, împuterniciții Romanilor, poporului Iudeilor, bucurie!
35Cele ce Lisias, ruda regelui, v-a îngăduit, și noi le îngăduim.
36Iar pentru cele ce a judecat să se supună împăratului, trimiteți pe cineva îndată, după ce veți fi cercetat toată pricina, ca să înfățișăm totul împăratului precum voiți voi, fiindcă noi venim la Antiohia.
37Drept aceea, grăbiți și trimiteți pe careva, ca și noi să știm ce voiți.
38Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, zile cincisprezece ale lunii Xantic".