1"Când a auzit Sanbalat, că noi refacem zidurile Ierusalimului, s-a mâniat și s-a tulburat tare și a batjocorit pe Iudei;
2Și de față cu frații săi și de față cu ostașii samarineni a zis: "Ce fac acești Iudei neputincioși? Se poate oare să li se îngăduie aceasta? Se poate oare să aducă jertfe? Se poate oare să li se îngăduie aceasta? Se poate oare să dezgroape pietrele din movilele de moloz și încă arse?"
3Iar Tobie Amonitul de lângă el a zis: "Lasă-i să zidească, fiindcă are să vină o vulpe și are să le strice zidul lor cel de piatră!"
4Auzi, Dumnezeul nostru, în ce dispreț suntem noi și întoarce ocara lor asupra copiilor lor și dă-i disprețului în țara robiei.
5Și nelegiuirile lor să nu le acoperi, nici păcatul lor să nu se șteargă înaintea feței Tale, pentru că au amărât pe cei ce zideau!
6Și noi totuși am lucrat înainte la zid și l-am încheiat peste tot până la jumătate; și poporului nu-i lipsea râvnă de a lucra.
7Dar Sanbalat, Tobie, Arabii, Amoniții și cei din Așdod, auzind că se înalță zidurile Ierusalimului, că spărturile lui au început să se astupe, s-au mâniat foarte tare;
8Și s-au sfătuit împreună să vină cu război și să dărâme Ierusalimul.
9Atunci noi ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus strajă, ca să ne păzească de ei ziua și noaptea.
10Iudeii însă au zis: "Puterile salahorilor au slăbit și moloz e foarte mult; noi nu mai suntem în stare să facem zidul".
11Iar dușmanii noștri grăiau: "Nici n-au să afle, nici n-au să vadă nimic până când vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide și vom face să înceteze lucrul".
12Și după ce au venit Iudeii care locuiau lângă ei și ne-au spus de vreo zece ori, din toate părțile, că dușmanii noștri au să năvălească asupra noastră,
13Atunci în părțile de jos ale cetății, după ziduri, am așezat poporul după seminții, cu săbii și cu lănci și cu arcuri.
14Apoi am cercetat toate și, sculându-mă, am zis celor mai de seamă și căpeteniilor și celuilalt popor: "Nu vă temeți de ei! Aduceți-vă aminte de Domnul cel mare și înfricoșător și luptați-vă pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fiicele voastre, pentru femeile voastre și pentru casele voastre!"
15Când au auzit dușmanii noștri că ne este cunoscut gândul lor, atunci Dumnezeu a risipit planul lor; iar noi ne-am întors cu toții la ziduri, apucându-ne fiecare de lucrul nostru.
16Din acea zi jumătate din tinerii mei se îndeletniceau cu lucrul, iar jumătate din ei stăteau gata de apărare cu lănci, cu scuturi, cu arcuri și cu platoșe, iar îndărătul lor se aflau căpeteniile a toată casa lui Iuda.
17Cei ce lucrau la zid și cei ce cărau, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau lancea.
18Fiecare din cei ce zideau erau încinși peste coapsele lor cu sabia și așa lucrau; iar lângă mine se afla cel ce suna din trâmbiță.
19Și eu am zis celor mai însemnați și căpeteniilor și poporului de rând: "Lucrul este mult și greu și noi suntem risipiți pe ziduri și depărtați unii de alții.
20De aceea să alergați la mine acolo unde veți auzi sunetul trâmbiței și Dumnezeul nostru se va lupta pentru noi".
21Și așa am lucrat noi, iar jumătate stătea cu lancea în mână de la răsăritul soarelui până seara la ieșirea stelelor.
22Afară de aceasta, tot atunci am mai zis poporului să rămână toii în Ierusalim cu robii lor, străjuind în timpul nopții, iar în timpul zilei lucrând.
23Și nici eu, nici frații mei, nici slugile mele, nici străjerii care mă însoțiseră, nu s-au dezbrăcat de haine și fiecare până și la apă mergea cu sabia în mână".