1Adu-ți aminte, Doamne, de cele întâmplate, și vezi ocara noastră!
2Moștenirea și casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.
3Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.
4Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.
5Pe grumajii noștri stau prigonitorii și, deși n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
6Întindem mâna către Egipt și Asiria ca să ne sature de pâine.
7Părinții noștri au greșit și nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.
8Slugi ne stăpânesc și nimeni nu vine să ne scoată din mina lor.
9Cu primejdia vieții noastre ne agonisim pâinea, în fața sabiei care ne amenință în pustiu.
10Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.
11Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetățile lui Iuda.
12Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, fețele bătrânilor nu au mai fost luate în seamă.
13Flăcăii au învârtit la râșniță și tinerii s-au poticnit cărând lemne.
14Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.
15S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.
16Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit!
17Pentru aceasta inima noastră tânjește și ochii s-au întunecat.
18Muntele Sionului a rămas pustiu și pe el se plimbă vulpile.
19Tu, Doamne, împărățești în veci și scaunul Tău în neam de neam!
20Pentru ce vrei să ne uiți, să ne părăsești atât de multă vreme?
21Întoarce-Te către noi și ne vom întoarce; înnoiește zilele noastre ca în vremea cea de demult!
22Sau Tu ne-ai urgisit și Te-ai mâniat pe noi, fără măsură?