1Iar regele Egiptului a adunat puteri multe, ca nisipul de pe țărmurile mării, și corăbii multe și a încercat să ia domnia lui Alexandru cu vicleșug și să o adauge la stăpânirea sa.
2Și a ieșit în Siria cu cuvinte de pace și cei din cetăți îi deschideau porțile și-i ieșeau înainte, că era porunca regelui Alexandru să iasă înaintea lui, pentru că acela îi era socru.
3Iar Ptolomeu, când intra în cetăți, punea pază de ostași în fiecare cetate.
4Și când s-a apropiat de Azot, i s-a arătat capiștea lui Dagon arsă, și Azotul și cele de primprejurul lui stricate și trupurile lepădate și pe cei pe care i-a ars în război, că erau făcute grămezi de ei în calea lui.
5Și au spus regelui cele ce a făcut Ionatan, ca să-l învinovățească, însă regele a tăcut.
6Și l-a întâmpinat Ionatan în Iafa cu mărire, s-au închinat unul altuia și au poposit acolo.
7Și a mers Ionatan cu regele până la râul ce se cheamă Elefteros și s-a întors în Ierusalim.
8Iar regele Ptolomeu, supunând cetățile cele de pe lângă mare, până la Seleucia cea de lângă mare, cugeta asupra lui Alexandru planuri rele.
9Și a trimis soli la regele Dimitrie, zicând: "Vino să punem între noi legătură și-ți voi da ție pe fata mea, pe care o ține Alexandru, și vei împărăți în locul tatălui tău,
10Că-mi pare rău că i-am dat pe fiica mea, că u căutat să mă omoare".
11Și a grăit rău asupra lui, pentru că poftea el domnia lui.
12Și luându-și fata, a dat-o lui Dimitrie. Astfel el a rupt rudenia cu Alexandru, și s-a vădit vrăjmășia lor.
13Și a intrat Ptolomeu în Antiohia și a pus două steme pe capul său, a Asiei și a Egiptului.
14Iar Alexandru era în Cilicia în vremurile acelea, că nu vrea să rămână sub ascultarea lui cei din locurile acelea.
15Și a auzit Alexandru, și a venit împotriva lui cu război și a ieșit Ptolomeu și l-a întâmpinat cu mână tare și l-a înfrânt.
16Și a fugit Alexandru în Arabia, ca să scape acolo, iar regele Ptolomeu s-a înălțat.
17Și a luat Zabdiel arabul capul lui Alexandru și l-a trimis lui Ptolomeu.
18Și regele Ptolomeu a murit a treia zi, și ostașii care erau în cetăți au fost uciși de către locuitori.
19Și s-a înălțat regele Dimitrie în anul o sută șaizeci și șapte.
20În zilele acelea a adunat Ionatan pe cei din Iuda, ca să cucerească cetatea din Ierusalim și a așezat împotriva ei multe mașini de război.
21Și au mers oarecare bărbați fără de lege, care își pizmuiau neamul, la rege și i-au spus că Ionatan este cu oștire împrejurul cetății;
22Iar el auzind, s-a mâniat și, îndată purcezând, a venit la Ptolemaida și a scris lui Ionatan să nu stea cu oștirea împrejurul cetății, ci degrabă să vină la el în Ptolemaida, să se întâlnească.
23Și dacă a auzit Ionatan, a poruncit să stea cu oștirile împrejurul cetății și a ales din cei mai bătrâni ai lui Israel și din preoți și a înfruntat primejdia.
24Și luând argint și aur și haine și alte daruri multe, a mers la rege în Ptolemaida, și a aflat trecere înaintea lui.
25Și deși-l pârau câțiva oameni ai fărădelegii dintre Iudei,
26Regele i-a făcut precum au făcut și cei mai înainte de el și l-a înălțat înaintea tuturor prietenilor săi.
27Și i-a întărit lui arhieria și altele câte a avut mai înainte spre cinste, și l-a pus pe el printre prietenii cei mai de frunte.
28Și s-a rugat Ionatan regelui să scutească Iuda de bir și cele trei ținuturi și Samaria, și i-a făgăduit în schimb trei sute de talanți.
29Și a plăcut regelui și a scris lui Ionatan scrisori despre toate acestea, care erau așa:
30Regele Dimitrie, fratelui Ionatan și neamului iudeu, bucurie!
31Copia scrisorii pe care am scris-o lui Lastene, rudenia noastră, pentru voi, am scris-o și vouă, ca să știți, și este așa:
32Regele Dimitrie lui Lastene părintele său, bucurie!
33Neamului Iudeilor, prietenilor și aliaților noștri credincioși, am judecat să le facem bine pentru bunăvoința lor către noi.
34Le-am întărit și hotarele Iudeii și cele trei ținuturi: Efraim și Lida și Ramataim, care s-au adăugat Iudeii de la Samaria, și toate câte se hotărăsc cu ele; tuturor celor ce aduc jertfă în Ierusalim le facem scutire de dăjdiile ce lua de la ei mai înainte regele pe an, din roadele pământului și din fructele pomilor.
35Și celelalte care ni se cad nouă, zeciuielile și vămile și lacurile cele de sare și dăjdiile pentru rege care se cad nouă, toate de ajutor le îngăduim lor.
36Și nici una dintr-acestea nu se va călca de acum înainte în toată vremea.
37Acum dar aveți grijă ca să faceți hrisov de acestea, care să se dea lui Ionatan și să se pună în muntele cel sfânt într-un loc de unde să se poată vedea.
38Iar văzând regele Dimitrie că este liniște în țară și nimeni nu i se împotrivește, a slobozit pe toți ostașii săi, pe fiecare la locul său, afară de ostașii cei străini, pe care-i adunase din insulele neamurilor. Dar atunci s-au făcut vrăjmașe lui toate oștirile care fuseseră în slujba părinților lui.
39Trifon, cel care fusese mai înainte între cei ai lui Alexandru, văzând că toate oștirile cârtesc asupra lui Dimitrie, a mers la arabul Iamblic, care creștea pe Antioh, copilul lui Alexandru,
40Și l-a rugat să-i dea copilul ca să-l pună rege în locul tatălui său. I-a spus apoi câte a făcut Dimitrie și neînțelegerea pe care o au oștirile lui cu el și a rămas acolo multe zile.
41Și a trimis Ionatan la regele Dimitrie ca să-i scoată pe cei din cetatea Ierusalimului și pe cei din cetățile cele întărite, că porneau război împotriva lui Israel.
42Și a trimis Dimitrie la Ionatan, zicând: "Nu numai acestea îți voi face ție și neamului tău, ei cu mărire te voi mări pe tine și pe neamul tău, de voi avea vreme bună.
43Acum dar lucru bun vei face de-mi vei trimite bărbați care să mă ajute, că s-au viclenit asupra mea toate oștirile mele".
44Și i-a trimis Ionatan trei mii de voinici aleși la Antiohia, și au venit la rege, și s-a veselit regele de venirea lor.
45Că s-au adunat cei din cetate, în mijlocul cetății, ca la vreo sută douăzeci de mii de bărbați și voiau să-l omoare pe rege.
46Și a fugit regele în palat și au cuprins cei din cetate căile cetății și au început războiul.
47Și a chemat regele pe Iudei într-ajutor și s-au adunat toți împreună la el și îndată s-au risipit în cetate.
48Și au omorât în cetate în ziua aceea ca vreo sută de mii și au ars cetatea și au luat prăzi multe și au izbăvit pe rege.
49Și văzând cei din cetate că au biruit Iudeii cetatea precum au voit, și-au pierdut curajul și au strigat către rege, rugându-se și zicând:
50Întinde-ne mâna cu pace și să înceteze Iudeii de a ne mai bate pe noi și cetatea.
51Și au lepădat armele și au făcut pace și s-au mărit Iudeii înaintea regelui și înaintea tuturor celor de sub stăpânirea lui și s-au întors la Ierusalim cu prăzi multe.
52Și a șezut Dimitrie regele pe scaunul domniei și s-a liniștit țara înaintea lui.
53Însă a mințit în privința a toate câte a zis și s-a înstrăinat de Ionatan și nu i-a răsplătit după facerile de bine, pe care le-a făcut, ci a început să-i facă necazuri.
54Iar după aceasta s-a întors Trifon aducând pe Antioh cu el, încă fiind copil, și l-a ridicat rege și i-a pus stemă.
55Și s-au adunat la el toate oștirile pe care le-a risipit Dimitrie, și s-au războit cu el, iar el a fugit și a fost biruit.
56Și a luat Trifon elefanții și a stăpânit Antiohia.
57Iar Ionatan și tabăra lui a tăbărât la Marea Ghenizaretului și, sculându-se de dimineață, a mers în câmpul Hațorului.
58Și i-a trimis vase de aur pentru slujbă și i-a dat putere să bea din năstrapă de aur și să se îmbrace în porfiră și să aibă agrafă de aur.
59Și pe Simon, fratele lui, l-a pus cârmuitor de la hotarul Tirului până la marginile Egiptului.
60Și a ieșit Ionatan și a mers dincolo de râu și în cetăți și s-au adunat la el toate oștirile Siriei într-ajutor și a venit la Ascalon, și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu mărire.
61Și de acolo s-a dus la Gaza și a înconjurat-o cu oștire și a ars împrejurimile cetății și le-a prădat.
62Cei din Gaza au rugat pe Ionatan și el a făcut pace cu ei, dar a luat pe fiii căpeteniilor ostatici, i-a trimis în Ierusalim, iar el a mers prin țară până la Damasc.
63Și a auzit Ionatan că au venit căpeteniile lui Dimitrie la Chedeș în Galileea cu oștire multă, vrând să-l scoată din tara aceea.
64Și a ieșit înaintea lor, iar pe fratele său Simon l-a lăsat în țară.
65Și Simon a tăbărât asupra Betțurului și a făcut război împotriva lui zile multe și l-a închis.
66Și l-au rugat pentru pace, și el le-a dat-o, și i-a scos de acolo și a luat cetatea și a pus în ea pază.
68Dar dintr-o dată le-a ieșit în față, în câmpie, o armată păgână, care după ce lăsase o parte din oștire în munți să-l pândească, înainta drept în fața lui.
69Iar oștirea cea ascunsă s-a ridicat din locurile ei și a început războiul.
70Și au fugit toți cei care erau cu Ionatan; nici unul n-a rămas dintre ei, fără de Matatia, fiul lui Absalom, și Iuda, fiul lui Alfeu, căpeteniile cetelor de oaste.
71Și și-a rupt Ionatan hainele și și-a pus țărână pe cap și s-a rugat.
72Și s-a întors împotriva lor cu război și i-a biruit, și ei au fugit.
73Și văzând cei care fugiseră de la el, s-au întors la el și i-au izgonit cu ei până la Chedeș, unde era tabăra lor, și au poposit cu tabăra acolo.
74Și au căzut din cei de alt neam, în ziua aceea, ca la vreo trei mii de bărbați, și s-a întors Ionatan în Ierusalim.