1Și văzând Ionatan că-i ajută vremea, a ales bărbați și i-a trimis la Roma, să întărească și să înnoiască prietenia cu ea.
2Și la Spartani și în alte locuri a trimis scrisori ca acestea.
3Și au mers la Roma și au intrat în senatul lor și au zis: "Ionatan arhiereul și neamul Iudeilor ne-au trimis, ca să înnoiți cu noi legătura de prietenie, ca și mai înainte".
4Și Romanii le-au dat scrisori către fiecare ținut ca să-i petreacă spre pământul Iudeii cu pace.
5Iar cuprinsul scrisorilor pe care le-a scris Ionatan Spartanilor este acesta:
6"Ionatan arhiereul și obștea poporului și preoții și celălalt popor al Iudeilor, fraților Spartani, bucurie!
7Încă de demult s-au trimis scrisori la Onia arhiereul, de către Arie, unul din regii voștri, în care se adeverea că sunteți frații noștri, precum se vede din copia de față.
8Și cu cinste a primit Onia pe bărbatul cel trimis și a primit scrisorile în care se arăta legătura și prietenia dintre noi.
9Drept aceea, noi neavând lipsă de acestea și având mângâiere cărțile cele sfinte, care sunt în mâinile noastre,
10Am încercat să trimitem soli la voi care să înnoiască frăția și prietenia, ca să nu ne înstrăinăm de voi, că multă vreme a trecut de când ați trimis la noi.
11Iar noi neîncetat în toată vremea și la sărbători și la celelalte zile cuvioase vă pomenim în jertfele și rugăciunile pe care le facem, precum este bine și se cuvine a ne aduce aminte de frați.
12Și ne bucurăm de mărirea voastră.
13Iar pe noi ne-au înconjurat multe necazuri și războaie multe, că s-au sculat cu bătaie asupra noastră regii cei din jurul nostru.
14Dar n-am vrut să vă supărăm pe voi și pe ceilalți aliați și prieteni ai noștri cu vestea acestor războaie.
15Pentru că avem ajutor din cer, care ne ajută, și ne-am izbăvit de vrăjmașii noștri, și s-au supus vrăjmașii noștri.
16Drept aceea, am ales pe Numeniu, fiul lui Antioh, și pe Antipater, fiul lui Iason, și i-am trimis la Romani, ca să înnoiască prietenia și legătura de până acum cu noi.
17Și le-am poruncit să meargă și la voi și să vă aducă închinăciuni și să vă dea scrisorile de la noi pentru înnoirea frăției noastre.
18Și acum bine veți face de ne veți răspunde la acestea".
19Iată copia scrisorii trimisă de Spartani:
20"Arie, regele Spartanilor, lui Onia, preotul cel mare, bucurie!
21Aflatu-s-a în scrieri vechi despre Spartani și Iudei că sunt frați și că sunt din neamul lui Avraam.
22Și acum de când am cunoscut acestea, bine veți face scriindu-ne pentru pacea voastră.
23Și noi vă răspundem cu scrisoare că turmele voastre și averea voastră ale noastre sunt, și cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt: poruncim drept aceea, ca să vi se vestească acestea".
24După acestea a auzit Ionatan că s-au întors căpeteniile lui Dimitrie cu putere mai multă decât mai înainte, ca să pornească război împotriva lui.
25Și plecând din Ierusalim, s-a întâlnit cu ei în țara Amatitei, că nu i-a lăsat să calce în țara lui.
26Și a trimis iscoade în tabăra lor, și s-a întors și i-au spus lui că așa au rânduit, ca să vină peste ei noaptea.
27Și după ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor care erau cu el să privegheze și să fie înarmați și gata de bătaie toată noaptea; și a pus străji împrejurul taberei.
28Și au auzit vrăjmașii că Ionatan și cei care erau cu el s-au gătit de luptă, și s-au temut și s-au speriat și, fugind, au aprins focuri în tabăra lor.
29Și Ionatan și cei care erau cu el n-au priceput până dimineața, că vedeau focurile arzând.
30Și a alergat Ionatan pe urma lor, și nu i-a prins, pentru că trecuseră râul Elefteros.
31Și s-a abătut Ionatan la Arabii care se cheamă Zabadei, și i-a bătut și le-a luat prăzile.
32Și plecând, a venit la Damasc și a străbătut toată țara.
33Iar Simon, ieșind, a mers până la Ascalon și la cetățile cele învecinate și s-a abătut la Iafa pe care a cucerit-o.
34Că a auzit că ei vor să dea cetatea oamenilor lui Dimitrie și a pus acolo să o păzească.
35Și s-a întors Ionatan și a adunat pe bătrânii poporului și s-au sfătuit cu ei, ca să zidească cetăți întărite în Iuda,
36Și să înalțe zid mare între cetățuie și oraș, ca să o despartă de Ierusalim, și să rămână despărțită, așa încât nici să cumpere, nici să vândă.
37Și s-au adunat să zidească cetatea, fiindcă se dărâmase zidul de deasupra pârâului Chedron în latura de răsărit, și au reparat partea ce se cheamă Cafenata.
38Și Simon a întărit Hadidul din Sefala și i-a pus porți și încuietori.
39Și a încercat Trifon să domnească peste Asia și să-și pună stemă și să pună mâna pe regele Antioh.
40Dar se temea ca nu cumva să nu-l lase Ionatan și ca nu cumva să pornească război împotriva lui; și căuta să prindă pe Ionatan și să-l piardă și, sculându-se, a venit în Betșean.
41Și a ieșit Ionatan înaintea lui la Betșean cu patruzeci de mii de bărbați aleși de război.
42Și văzând Trifon că a venit Ionatan cu putere multă, s-a temut a-și întinde mâinile asupra lui.
43Și l-a primit cu mărire și l-a împrietenit cu toți prietenii săi și i-a dat daruri și a poruncit supușilor săi să asculte de el, ca și de sine.
44Și i-a zis lui Ionatan: "Pentru ce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind între noi război?
45Și acum trimite-i la casele lor, și-ți alege câțiva bărbați, care să fie cu tine, și vino cu mine în Ptolemaida și ți-o voi da ție, ca și pe celelalte cetăți și oștiri, și pe toți cei care sunt peste treburi, și întorcându-mă, mă voi duce înapoi, că pentru aceasta am venit".
46Iar Ionatan, crezându-l, a făcut cum i-a zis, și a trimis oștirile să meargă în țara lui Iuda.
47Și a lăsat cu sine trei mii do bărbați, dintre care două mii în Galileea, iar o mie a mers cu el.
48Și după ce a intrat Ionatan în Ptolemaida, au închis Ptolemaidenii porțile și l-au prins pe el și pe toți cei care veniseră cu el i-au omorât cu sabia.
49Și a trimis Trifon pedestrași și călărime în Galileea și la câmpul cel mare, ca să piardă pe toți cei ai lui Ionatan.
50Și au înțeles că Ionatan este prins și că au pierit cei care erau cu el, și se îndemnară și se întocmiră pentru război.
51Și văzând cei care îi izgoneau că ei pentru sufletul lor se vor bate, s-au întors.
52Și au ajuns toți sănătoși în țara lui Iuda și au plâns pe Ionatan și pe cei care erau cu el și s-au temut și a jelit tot Israelul cu jale mare.
53Și au încercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca să-i piardă.
54Că ziceau: "N-au căpetenie și ajutor; acum dar să-i batem și să pierdem dintre oameni pomenirea lor".