BIBLIA

1În zilele acelea s-a sculat Matatia, fiul lui Ioan al lui Simeon preotul, din fiii lui Ioiarib de la Ierusalim și a șezut în Modein.

2Și avea el cinci feciori: pe Ionan, care era poreclit Gadis,

3Pe Simon, care se numea și Tasi,

4Pe Iuda, care se numea Macabeul,

5Pe Eleazar, care se numea Avaran,

6Pe Ionatan, care se numea Apfus.

7Și văzând blasfemiile care se făceau în Iuda și în Ierusalim,

8A zis: "Vai mie! Pentru ce m-am născut a vedea zdrobirea poporului meu și zdrobirea cetății celei sfinte și a ședea acolo, când s-a dat în mâinile vrăjmașilor?

9Cele sfinte sunt în mâinile străinilor, iar templul Domnului a ajuns ca un bărbat fără de cinste.

10Vasele măririi lui s-au dus în robie, pruncii lui mor în uliță, tinerii lui au fost uciși cu sabia vrăjmașului.

11Care neam n-a moștenit împărăția lui și n-a stăpânit prăzile lui?

12Toată podoaba lui s-a luat; în loc de slobod, s-a făcut rob.

13Și iată templul nostru și frumusețea noastră și mărirea noastră s-au pustiit și le-au pângărit pe ele neamurile.

14Pentru ce să mai trăim?" Și și-au rupt Matatia și fiii săi hainele și s-au îmbrăcat cu saci și au plâns.

15Și au venit cei trimiși de la rege, care sileau pe cei din cetatea Modein să părăsească pe Dumnezeu și să jertfească.

16Și mulți din Israel au mers la ei; iar Matatia și fiii lui s-au adunat acolo.

17Și răspunzând cei de la rege, au zis lui Matatia: Căpetenie mare ești și mărit în cetate și întărit cu fii și frați.

18Acum dar vino întâi și fă porunca regelui, precum au făcut toate neamurile și bărbații lui Iuda, cei care au rămas în Ierusalim, și vei fi tu și casa ta dintre prietenii regelui, și tu și fiii tăi vă veți mări cu argint și cu aur și cu daruri multe.

19Și răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: Chiar dacă toate neamurile din cuprinsul stăpânirii regelui vor asculta de el și poruncile lui și se vor depărta fiecare de la închinarea părinților lor,

20Totuși eu și feciorii și frații mei vom umbla întru așezământul legii părinților noștri.

21Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea și îndreptările Lui.

22De cuvintele regelui nu vom asculta, ca să nesocotim slujba noastră.

23Și după ce a încetat a grăi cuvintele acestea, a venit un bărbat evreu înaintea tuturor să jertfească în capiștea cea din Modein, după porunca regelui.

24Și a văzut Matatia și s-a aprins de râvnă și i s-au cutremurat rărunchii și, dând drumul dreptei sale mânii, a alergat și l-a junghiat pe jertfelnic.

25Și pe omul regelui, care silea să jertfească, l-a omorât în aceeași vreme și jertfelnicul l-a stricat.

26Și s-a aprins de râvna legii, precum a făcut Finees lui Zimri, feciorul lui Salu.

27Și a strigat tare Matatia în cetate, zicând: Tot cel care are râvna legii și se ține de legământ să vină după mine.

28Și au fugit el și fiii lui în munți și au lăsat toate câte au avut în cetate.

29Atunci s-au coborât mulți, căutând dreptate și judecată în pustiu,

30Să șadă acolo ei și fiii lor și femeile și vitele lor, pentru că s-au înmulțit peste ei răutățile.

31Și s-a spus oamenilor regelui și ostașilor, care erau în Ierusalim, în cetatea lui David, că s-au dus oamenii care nu țin porunca regelui în locuri ascunse în pustiu.

32Și au alergat după ei mulți și, ajungându-i, au tăbărât asupra lui cu război în ziua de odihnă;

33Și au zis către ei: Ajungă-vă până acum! Ieșiți și faceți după cuvântul regelui și veți trăi.

34Iar ei au zis: Nu vom ieși, nici nu vom face după cuvântul regelui, ca să nesocotim ziua de odihnă;

35Și au pornit asupra lor cu război.

36Dar ei nu le-au răspuns, nici piatră n-au aruncat asupra lor, nici n-au astupat ascunzișurile, zicând:

37Să murim toți întru nevinovăția noastră și vor mărturisi pentru noi cerul și pământul că fără de judecată ne ucideți.

38Și s-au sculat cu război asupra lor în ziua de odihnă și au murit ei și femeile lor, ca la o mie de suflete.

39Și a aflat Matatia și prietenii lui și au plâns mult pentru ei.

40Și a zis fiecare către aproapele său: De vom face toți cum au făcut frații noștri și nu vom porni război împotriva neamurilor acestora pentru sufletele și legea noastră, curând ne vor pierde de pe pământ.

41Și s-au sfătuit în ziua aceea, zicând: Împotriva oricărui om care va veni cu război împotriva noastră să luptăm și în ziua de odihnă și să nu murim toți, precum au murit frații noștri în ascunzișuri.

42Atunci s-a strâns la ei adunarea Asideilor, oameni vârtoși din Israel și care păzeau legea.

43Și toți cei care fugeau de rele s-au adăugat la ei și li s-au făcut spre întărire.

44Și au adunat oștire și au bătut pe cei păcătoși cu mânia lor și pe bărbații cei fără de lege cu urgia lor și cei rămași au fugit la neamuri ca să scape.

45Și i-au încurajat Matatia și prietenii lui și le-au stricat jertfelnicele.

46Și au tăiat împrejur pe pruncii câți au aflat în hotarele lui Israel.

47Și au gonit pe fiii trufiei și s-a sporit lucrul în mâinile lor.

48Și au scos legea din mâinile neamurilor, din mâinile regilor și au pus stavilă păcătosului.

49Și s-au apropiat zilele lui Matatia să moară și a zis fiilor săi: Acum s-au întărit trufia și certarea țși vremea sfârșitului și urgia mâniei.

50Acum dar, fiilor, râvnitori fiți legii și dați sufletele voastre pentru legătura părinților noștri.

51Aduceți-vă aminte de lucrurile părinților noștri, pe care le-au făcut întru veacurile lor și veți lua mărire și nume veșnic.

52Avraam, oare, nu când era ispitit s-a arătat credincios și i s-a socotit spre dreptate?

53Iosif în vremea necazului său a păzit porunca și s-a făcut conducător Egiptului.

54Finees, tatăl nostru, ardea de râvnă pentru Dumnezeu și a luat legătura preoției celei veșnice.

55Iosua, plinind cuvântul, s-a făcut judecător în Israel.

56Caleb, pentru că a mărturisit în adunare, a luat moștenirea pământului.

57David cu mila Lui a moștenit scaunul domniei în veacul veacului.

58Ilie, arzând de râvna legii, a fost ridicat la cer.

59Anania, Azaria și Misail, crezând, s-au izbăvit de para focului.

60Daniel întru nevinovăția sa a scăpat din gurile leilor.

61Și așa socotiți întru fiecare neam și neam, că toți cei care nădăjduiesc într-Însul nu vor slăbi.

62Și de cuvintele omului păcătos să nu vă temeți, că mărirea lui este gunoi și viermi.

63Astăzi se înaltă și mâine nu va mai fi, căci s-a întors în țărâna sa și planurile lui au pierit.

64Drept aceea voi, fiilor, întăriți-vă și vă îmbărbătați în lege, că într-însa vă veți mări.

65Și iată Simeon, fratele vostru, știu că este om de sfat; de el să ascultați în toate zilele, el vă va fi tată.

66Și Iuda Macabeul, care este cu putere tare din tinerețile sale, acesta va fi căpetenie oștirii, ca să faceți război asupra popoarelor.

67Și voi aduceți la voi pe toți cei care iubesc legea și răzbunați poporul vostru,

68Răsplătiți păgânilor pentru tot ce ne-au făcut, și luați aminte la poruncile legii.

69Și i-a binecuvântat pe ei și s-a adăugat la părinții săi și a murit în anul o sută patruzeci și șase.

70Și l-au îngropat fiii lui în mormintele părinților săi în Modein și l-a plâns tot Israelul cu plângere mare.