1Atunci a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2"Spune fiilor lui Israel să se întoarcă și să-și așeze tabăra în fața Pi-Hahirotului, între Migdal și mare, în preajma lui Baal-Țefon. Acolo, în preajma lui, lângă mare, să tăbărâți.
3Că Faraon va zice către poporul său: Fiii aceștia ai lui Israel s-au rătăcit în pământul acesta și i-a închis pustiul.
4Iar Eu voi învârtoșa inima lui Faraon și va alerga după ei. Și-Mi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon și asupra a toată oștirea lui; și vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul!" Și au făcut așa.
5Atunci s-a dat de știre regelui Egiptului că poporul evreu a fugit. și s-a întors inima lui Faraon și a slujitorilor lui asupra poporului acestuia și ei au zis: "Ce am făcut noi? Cum de am lăsat pe fiii lui Israel să se ducă și să nu ne mai robească nouă?"
6A înhămat deci Faraon carele sale de război și a luat poporul său cu sine:
7A luat cu sine șase sute de căruțe alese și toată călărimea Egiptului și căpeteniile lor.
8Iar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon, regele Egiptului, și a slujitorilor lui, și a alergat acesta după fiii lui Israel; dar fiii lui Israel ieșiseră sub mână înaltă.
9Și au alergat după ei Egiptenii cu toii caii și carele lui Faraon, cu călăreții și cu toată oștirea lui și i-au ajuns când poposiseră ei la mare, lângă Pi-Hahirot, în fața lui Baal-Țefon.
10Dar când s-a apropiat Faraon și când s-au uitat fiii lui Israel înapoi și au văzut că Egiptenii vin după ei, s-au spăimântat foarte tare fiii lui Israel și au strigat către Domnul;
11Și au zis către Moise: "Oare nu erau morminte în țara Egiptului, de ce ne-ai adus să murim în pustie? Ce ai făcut tu cu noi, scoțându-ne din Egipt?
12Nu ți-am spus noi, oare, de aceasta în Egipt, când ți-am zis: Lasă-ne să robim Egiptenilor, că e mai bine să fim robi Egiptenilor decât să murim în pustia aceasta?"
13Moise însă a zis către popor: "Nu vă temeți! Stați și veți vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi, căci pe Egiptenii pe care îi vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată.
14Domnul are să Se lupte pentru voi, iar voi fiți liniștiți!"
15Atunci a zis Domnul către Moise: "Ce strigi către Mine? Spune fiilor lui Israel să pornească,
16Iar tu ridică-n toiagul și-ți întinde mâna asupra mării și o desparte și vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe uscat.
17Iată, Eu voi învârtoșa inima lui Faraon și a tuturor Egiptenilor, ca să meargă pe urmele lor. Și-Mi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon și asupra a toată oștirea lui, asupra carelor lui și asupra călăreților lui.
18Și vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Îmi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui și asupra călăreților lui".
19Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, și s-a mutat în urma lor; și s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor și a stat în urma lor.
20Astfel a trecut el și a stat între tabăra Egiptenilor și tabăra fiilor lui Israel; și era negură și întuneric pentru unii, iar pentru ceilalți lumină, noaptea, și toată noaptea nu s-au apropiat unii de alții.
21Iar Moise și-a întins mâna sa asupra mării și a alungat Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit și s-a făcut marea uscat, că s-au despărțit apele.
22Și au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta și la stânga lor.
23Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării toii caii lui Faraon, carele și călăreții lui.
24Dar în straja dimineții a căutat Domnul din stâlpul cel de foc și din nor spre tabăra Egiptenilor și a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă.
25Și a făcut să sară roțile de la carele lor, încât cu anevoie mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: "Să fugim de la fața lui Israel, că Domnul se luptă pentru ei cu Egiptenii!"
26Iar Domnul a zis către Moise: "Întindeți mâna asupra mării, ca să se întoarcă apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor și asupra călăreților lor".
27Și și-a întins Moise mâna asupra mării și spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Și așa a înecat Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul mării.
28Iar apele s-au tras la loc și au acoperit carele și călăreții întregii oștiri a lui Faraon, care intrase după Israeliți în mare, și nu a rămas nici unul dintre ei.
29Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat și apa le-a fost perete la dreapta și stânga lor.
30Așa a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israeliți din mâinile Egiptenilor; și au văzut fiii lui Israel pe Egipteni morți pe malurile mării.
31Văzut-a Israel mâna cea tare pe care a întins-o Domnul asupra Egiptenilor, și s-a temut poporul de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, sluga Lui.