1Răspuns-a Domnul lui Moise și i-a zis: "Iată, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îți va fi prooroc.
2Tu dar vei grăi lui Aaron toate câte îți voi porunci, iar Aaron, fratele tău, va spune lui Faraon, ca să lase pe fiii lui Israel să iasă din pământul lui.
3Eu însă voi învârtoșa inima lui Faraon și voi arăta mulțimea semnelor Mele și a minunilor Mele în pământul Egiptului.
4Faraon nu vă va asculta, dar Eu îmi voi pune mâna asupra Egiptului și voi scoate oștirile Mele, pe poporul Meu, pe fiii lui Israel din pământul Egiptului, cu mare izbândă.
5Când voi întinde mâna Mea asupra Egiptului și voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui, atunci vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul".
6Moise și Aaron s-au supus; cum le-a poruncit Domnul, așa au făcut.
7Când au început a grăi lui Faraon, Moise era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci și trei de ani.
8Și a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis:
9"Dacă Faraon vă va zice: Dă-ne vreun semn sau vreo minune, atunci tu să zici fratelui tău Aaron: Ia toiagul și-l aruncă jos înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui, și se va face șarpe".
10S-au dus deci Moise și Aaron la Faraon și la slujitorii lui și au făcut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul său înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui și s-a făcut șarpe.
11Atunci a chemat și Faraon pe înțelepții Egiptului și pe vrăjitori și au făcut și vrăjitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrăjile lor:
12Fiecare din ei și-a aruncat toiagul și s-a făcut șarpe. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.
13De aceea s-a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
14Zis-a Domnul către Moise: "Inima lui Faraon se îndărătnicește și nu lasă poporul.
15Du-te dar la Faraon dimineață; iată el are să iasă la apă, iar tu să stai în calea lui, pe malul râului, și toiagul acesta, care s-a prefăcut în șarpe, să-l iei în mâna ta;
16Și să zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor m-a trimis la tine să-ii spun: Lasă pe poporul Meu să-Mi facă slujbă în pustie; și iată până acum nu M-ai ascultat.
17Așa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaște că Eu sunt Domnul: iată, cu acest toiag, care e în mâna mea, voi lovi apa din râu și se va preface în sânge;
18Peștele din râu va muri, râul se va împuți și Egiptenii nu vor putea bea apă din râu".
19Și a mai zis Domnul către Moise: "Să zici lui Aaron, fratele tău: Ia toiagul în mână și întinde-ți mâna asupra apelor Egiptului: asupra râurilor lui, asupra lacurilor lui și asupra oricărei adunări de apă; și se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara Egiptului, în vasele de lemn și în cele de piatră!"
20Și au făcut Moise și Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul său și a lovit apa râului, înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor slujitorilor lui, și toată apa din râu s-a prefăcut în sânge.
21Atunci peștele din râu a murit, râul s-a împuțit și Egiptenii nu puteau să bea apă din râu; și era sânge în toată țara Egiptului.
22Și au făcut așa și magii Egipteni cu vrăjile lor. De aceea s-a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat, precum le spusese Domnul.
23Întorcându-se, Faraon a intrat în casa sa și nu a pus la inimă aceasta.
24Atunci au săpat toți Egiptenii în preajma râului, ca să găsească să bea apă, căci din râu nu puteau să bea apă.
25Se împliniseră șapte zile de când lovise Domnul apa.