1Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2"Poruncește fiilor lui Israel să scoată din tabără pe toți leproșii, pe toți cei ce au scurgere și pe toți cei întinați prin atingere de mort.
3De la bărbat până la femeie să-i scoateți și să-i trimiteți afară din tabără, ca să nu pângărească taberele lor, în mijlocul cărora locuiesc Eu".
4Și au făcut așa fiii lui Israel: i-au scos afară din tabără. Cum poruncise Domnul lui Moise, așa au făcut fiii lui Israel.
5Și a grăit Domnul lui Moise și a zis:
6"Spune fiilor lui Israel: Dacă un bărbat sau o femeie va face vreun păcat față de un om, și prin aceasta vă păcătui împotriva Domnului și va fi vinovat sufletul acela,
7Să-și mărturisească păcatul ce a făcut și să întoarcă deplin aceea prin ce a păcătuit și să mai adauge la aceea a cincea parte și să dea aceluia față de care a păcătuit.
8Dacă însă omul acela nu va avea moștenitor, căruia să se dea cele pentru greșeală, atunci să le dea Domnului și vor fi ale preotului, pe lângă berbecul de curățire, cu care acesta îl va curăți.
9Toată pârga din toate darurile fiilor lui Israel, pe care le aduc ei la preot, să fie ale lui.
10Orice lucru afierosit să fie al lui; și orice va da cineva preotului este al lui".
11Și a grăit Domnul lui Moise și a zis:
12"Grăiește fiilor lui Israel și zi către ei: De va greși femeia unui bărbat și-l va înșela,
13Și va dormi cineva cu ea în pat, și lucrul va fi ascuns de bărbatul ei, și ea se va spurca pe ascuns, și nu vor fi martori împotriva ei, nici nu va fi prinsă asupra faptului;
14De va cădea asupra bărbatului duhul îndoielii bănuind pe femeia sa, vinovată fiind aceasta, sau de va cădea asupra lui duhul îndoielii și va bănui femeia sa, nevinovată fiind:
15Să-și aducă bărbatul femeia sa la preot și să aducă jertfă pentru ea a zecea parte de efă de făină de orz, dar să nu toarne deasupra untdelemn, nici să pună tămâie, pentru că acesta este dar de bănuială, dar de amintire, care amintește vinovăția;
16Iar preotul să o aducă și să o pună înaintea Domnului.
17Apoi să ia preotul apă curată de izvor într-un vas de lut, să ia țărână din pământ de dinaintea cortului adunării și să o pună în apă.
18După aceea să pună preotul femeia înaintea Domnului, să descopere capul femeii și să-i dea în mâini darul de pomenire, darul de bănuială, iar preotul să aibă în mâini apa cea amară, care aduce blestemul.
19Apoi să jure preotul femeia și să-i zică: Dacă n-a dormit nimeni cu tine și tu nu te-ai spurcat și n-ai călcat credincioșia către bărbatul tău, nevătămată să fii de această apă amară care aduce blestem;
20Iar de te-ai abătut, fiind măritată, și te-ai spurcat, de a dormit cineva cu tine, afară de bărbatul tău,
21Atunci să dea Domnul să fii de blestem și de ocară în poporul tău; să facă Domnul ca sânul tău să cadă și să se umfle pântecele tău.
22Și apa aceasta, care aduce blestem, să intre înăuntrul tău, ca să ti se umfle pântecele și să-ți cadă sânul tău. Iar femeia să zică: Amin, amin!
23Apoi să scrie preotul jurămintele acestea pe hârtie, să le moaie în apa cea amară,
24Și să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem, și va înghiți ea apa aducătoare de blestem spre vătămarea ei.
25După aceea să ia preotul din mâinile femeii darul de pâine cel pentru bănuială și să ridice acest dar înaintea Domnului și să-l ducă la jertfelnic.
26Să ia apoi preotul cu pumnul o parte din darul de amintire, s-o ardă pe jertfelnic și după aceasta să dea femeii să bea apa.
27După ce va bea apa cea amară a blestemului, dacă ea va fi necurată și dacă va fi înșelat pe bărbatul său, se va umfla pântecele ei și sânul ei va cădea și va fi femeia aceea blestemată în poporul său.
28Iar dacă femeia nu s-a spurcat, ci va fi curată, nevătămată va rămâne și va naște copii.
29Aceasta este rânduiala pentru femeia bănuită, care, fiind măritată, s-ar abate și s-ar spurca,
30Sau pentru omul, asupra căruia ar cădea duhul geloziei și ar bănui pe femeia sa. Atunci să pună el pe femeie înaintea feței Domnului și să facă preotul cu ea după legea aceasta.
31Și va fi bărbatul curat de păcat, iar femeia aceea își va purta păcatul ei".