1Oare nu știți, fraților - căci celor ce cunosc Legea vorbesc - că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăiește?
2Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăiește; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
3Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă față de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.
4Așa că, frații mei, și voi ați murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem roade lui Dumnezeu.
5Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morții;
6Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ținuți robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche.
7Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aș fi știut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu poftești!
8Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.
9Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viață;
10Iar eu am murit! Și porunca, dată spre viață, mi s-a aflat a fi spre moarte.
11Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înșelat și m-a ucis prin ea.
12Deci, Legea e sfântă și porunca e sfântă și dreaptă și bună.
13Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morții? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.
14Căci știm că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
15Pentru că ceea ce fac nu știu; căci nu săvârșesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc.
16Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună.
17Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuiește în mine.
18Fiindcă știu că nu locuiește în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu;
19Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc.
20Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
21Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minții mele și făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?
25Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.