1Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2Cum este crinul între spini, așa este draga mea între fete.
3Cum este mărul intre copaci, așa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4El m-a dus în casa de ospăț și sus drept steag era iubirea.
5Întăriți-mă cu vin, cu mere răcoriți-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6Stânga sa este sub cap la mine și cu dreapta lui mă cuprinde.
7Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziți pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l privește pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10Și începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, și vino!
11Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12Flori pe câmp s-au arătat și a sosit vremea cântării, în țarină glas de turturea se aude.
13Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, și vino!
14Porumbița mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ți fața ta! Lasă-mă să-ți aud glasul! Că glasul tău e dulce și fața ta plăcută.
15Prindeți vulpile, prindeți puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El printre crini își paște mieii.
17Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munții ce ne despart.