1Cât de frumoasă ești tu, draga mea, cît de frumoasă ești! Ochi de porumbiță ai, umbriri de negrele-ți sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munți, din Galaad coboară.
2Dinții tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două șiruri strânse și neavând nici o știrbitură.
3Cordeluțe purpurii sunt ale tale buze și gura ta-i încântătoare. Două jumătăți de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.
4Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo și tot scuturi de viteji.
5Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini.
6Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.
7Cât de frumoasă ești tu, draga mea, și fără nici o pată.
8Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir și din Hermon, din culcușul leilor și din munți cu leoparzi!
9Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta și cu colanu-ți de la sân.
10Cât de dulce, când dezmierzi, ești tu sora mea mireasă; și mai dulce decât vinul este mângâierea ta. și mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.
11Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.
12Ești grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită și izvor pecetluit.
13Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci și minunate, având pe margini arbuști care revarsă miresme:
14Nard, șofran și scorțișoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt și cu aloe și cu arbuști mirositori.
15În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie și pâraie din Libar.
16Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflați prin grădina mea și miresmele-i stârniți; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre și din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.