1Apostolii și frații, care erau prin Iudeea, au auzit că și păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2Și când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioșii tăiați împrejur se împotriveau,
3Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei.
4Și începând, Petru le-a înfățișat pe rând, zicând:
5Eu eram în cetatea Iope și mă rugam; și am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se în jos din cer, și a venit până la mine.
6Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului și fiarele și târâtoarele și păsările cerului.
7Și am auzit un glas, care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă.
8Și am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.
9Și glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate.
10Și aceasta s-a făcut de trei ori și au fost luate iarăși toate în cer.
11Și iată, îndată, trei bărbați, trimiși de la Cezareea către mine, s-au oprit la casa în care eram.
12Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei, de nimic îndoindu-mă. Și au mers cu mine și acești șase frați și am intrat în casa bărbatului;
13Și el ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui și zicând: Trimite la Iope și cheamă pe Simon, cel numit și Petru.
14Care va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu și toată casa ta.
15Și când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca și peste noi la început.
16Și mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veți boteza cu Duh Sfânt.
17Deci, dacă Dumnezeu a dat lor același dar ca și nouă, acelora care au crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca să-L pot opri pe Dumnezeu?
18Auzind acestea, au tăcut și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Așadar și păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăința spre viață;
19Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ștefan, au trecut până în Fenicia și în Cipru, și în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor.
20Și erau unii dintre ei, bărbați ciprieni și cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau și către elini, binevestind pe Domnul Iisus.
21Și mâna Domnului era cu ei și era mare numărul celor care au crezut și s-au întors la Domnul.
22Și vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
23Acesta, sosind și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și îndemna pe toți să rămână în Domnul, cu inimă statornică.
24Căci era bărbat bun și plin de Duh Sfânt și de credință. Și s-a adăugat Domnului mulțime multă.
25Și a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul
26Și aflându-l, l-a adus la Antiohia. Și au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică și învățând mult popor. Și în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creștini.
27În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci.
28Și sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a și fost în zilele lui Claudiu.
29Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraților care locuiau în Iudeea;
30Ceea ce au și făcut, trimițând preoților prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.