1Iar după cinci zile s-a coborât arhiereul Anania cu câțiva bătrâni și cu un oarecare retor Tertul, care s-au înfățișat procuratorului împotriva lui Pavel.
2Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a început să-l învinuiască, zicând: Prin tine dobândim multă pace și îndreptările făcute acestui neam, prin purtarea ta de grijă,
3Totdeauna și pretutindeni le primim, prea puternice Felix, cu toată mulțumirea.
4Dar, ca să nu te ostenesc mai mult, te rog să ne asculți, pe scurt, cu bunăvoința ta.
5Căci am aflat pe omul acesta ca o ciumă și urzitor de răzvrătiri printre toți iudeii din lume, fiind căpetenia eresului nazarinenilor,
6Care a încercat să pângărească și templul și pe care l-am prins și am voit să-l judecăm după legea noastră.
7Dar venind Lysias comandantul l-a scos cu de-a sila din mâinile noastre,
8Poruncind pârâșilor lui să vină la tine. De la el vei putea, cercetând tu însuți, să cunoști toate învinuirile aduse de noi.
9Iar iudeii împreună susțineau, zicând că acestea așa sunt.
10Și, procuratorul făcându-i semn să vorbească, Pavel a răspuns: Fiindcă știu că de mulți ani ești judecător acestui neam, bucuros vorbesc pentru apărarea mea.
11Tu poți să afli că nu sunt mai mult decât douăsprezece zile de când m-am suit la Ierusalim ca să mă închin.
12Și nici în templu nu m-au găsit discutând cu cineva sau făcând tulburare în mulțime, nici în sinagogi, nici în cetate,
13Nici nu pot să-ți dovedească cele ce spun acum împotriva mea.
14Și-ți mărturisesc aceasta, că așa mă închin Dumnezeului părinților mei, după învățătura pe care ei o numesc eres, și cred toate cele scrise în Lege și în Prooroci,
15Având nădejde în Dumnezeu, pe care și aceștia înșiși o așteaptă, că va să fie învierea morților: și a drepților și a nedrepților.
16Și întru aceasta mă străduiesc și eu ca să am totdeauna înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor un cuget neîntinat.
17După mulți ani, am venit ca să aduc neamului meu milostenii și prinoase,
18Când niște iudei din Asia m-au găsit, curățit, în templu, dar nu cu mulțime, nici cu gâlceavă.
19Aceia trebuia să fie de față înaintea ta și să mă învinuiască, dacă aveau ceva împotriva mea;
20Sau chiar aceștia să spună ce nedreptate mi-au găsit când am stat înaintea sinedriului,
21Decât numai pentru acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând între ei, că pentru învierea morților sunt eu astăzi judecat între voi.
22Și Felix, auzind acestea, i-a amânat, cunoscând destul de bine cele privitoare la învățătura (creștină), zicând: Când se va coborî comandantul Lysias, voi hotărî asupra acelora ale voastre.
23Și a poruncit sutașului să țină pe Pavel sub pază, dar să-i lase tihnă și să nu oprească pe nimeni dintre ai lui, ca să vină să-i slujească.
24Iar după câteva zile, Felix, venind cu Drusila, femeia lui, care era din neamul iudeilor, a trimis să cheme pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Iisus.
25Și vorbind el despre dreptate și despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s-a înfricoșat și a răspuns: Acum mergi, și când voi găsi timp potrivit te voi mai chema.
26În același timp el nădăjduia că i se vor da bani de către Pavel; de aceea, și mai des trimițând să-l cheme, vorbea cu el.
27Dar când s-au împlinit doi ani, în locul lui Felix a urmat Porcius Festus. Și voind să le fie iudeilor pe plac, Felix a lăsat pe Pavel legat.