1Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur și tâlhar.
2Iar cel ce intră prin ușă este păstorul oilor.
3Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume și le mână afară.
4Și când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui.
5Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.
6Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui.
7A zis deci iarăși Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor.
8Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.
9Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.
10Furul nu vine decât ca să fure și să junghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă și din belșug să aibă.
11Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale.
12Iar cel plătit și cel care nu este păstor, și ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește.
13Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu are grijă de oi.
14Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine.
15Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oi.
16Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.
17Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau.
18Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am iarăși ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.
19Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea.
20Și mulți dintre ei ziceau: Are demon și este nebun. De ce să-L ascultați?
21Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor?
22Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului și era iarnă.
23Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.
24Deci L-au împresurat iudeii și Îi ziceau: Până când ne scoți sufletul? Dacă Tu ești Hristosul, spune-o nouă pe față.
25Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine.
26Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele.
27Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele, și ele vin după Mine.
28Și Eu le dau viață veșnică și nu vor pieri în veac, și din mâna Mea nimeni nu le va răpi.
29Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toți, și nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu.
30Iar Eu și Tatăl Meu una suntem.
31Iarăși au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.
32Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncați cu pietre asupra Mea?
33I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă și pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
34Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteți?"
35Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - și Scriptura nu poate să fie desființată -
36Despre Cel pe care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume, voi ziceți: Tu hulești, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?
37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeți în Mine.
38Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în Mine, credeți în aceste lucrări, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl.
39Căutau deci iarăși să-L prindă și Iisus a scăpat din mâna lor.
40Și a plecat iarăși dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, și a rămas acolo.
41Și mulți au venit la El și ziceau: Ioan n-a făcut nici o minune, dar toate câte Ioan a zis despre Acesta erau adevărate.
42Și mulți au crezut în El acolo.