1Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici ca Ioan,
2Deși Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
3A lăsat Iudeea și S-a dus iarăși în Galileea.
4Și trebuia să treacă prin Samaria.
5Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său;
6Și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas.
7Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau.
8Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
9Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.
10Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, și ți-ar fi dat apă vie.
11Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?
12Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și el însuși a băut din ea și fiii lui și turmele lui?
13Iisus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși;
14Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică.
15Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.
16Iisus i-a zis: Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici.
17Femeia a răspuns și a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat.
18Căci cinci bărbați ai avut și cel pe care îl ai acum nu-ți este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.
19Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu ești prooroc.
20Părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
21Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui.
22Voi vă închinați căruia nu știți; noi ne închinăm Căruia știm, pentru că mântuirea din iudei este.
23Dar vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători își dorește.
24Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh și în adevăr.
25I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.
26Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
27Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Și se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbești cu ea?
28Iar femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor:
29Veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
30Și au ieșit din cetate și veneau către El.
31Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învățătorule, mănâncă.
32Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți.
33Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
34Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui.
35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată zic vouă: Ridicați ochii voștri și priviți holdele că sunt albe pentru seceriș.
36Iar cel ce seceră primește plată și adună roade spre viața veșnică, ca să se bucure împreună și cel ce seamănă și cel ce seceră.
37Căci în aceasta se adeverește cuvântul: Că unul este semănătorul și altul secerătorul.
38Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor.
39Și mulți samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
40Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile.
41Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui,
42Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.
43Și după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea.
44Căci Iisus însuși a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în țara lui.
45Deci, când a venit în Galileea, L-au primit galileenii, cei ce văzuseră toate câte făcuse El în Ierusalim, la sărbătoare, căci și ei veniseră la sărbătoare.
46Deci iarăși a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Și era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
47Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și Îl ruga să Se coboare și să vindece pe fiul lui, că era gata să moară.
48Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede.
49Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu.
50Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăiește. Și omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus și a plecat.
51Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăiește.
52Și cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.
53Așadar tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăiește. Și a crezut el și toată casa lui.
54Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o iarăși Iisus, venind din Iudeea în Galileea.