1Deci, cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți.
2Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă.
3Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
4Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
5Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor?
6Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea.
7A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
8Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.
9Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă și pe Lazăr pe care-l înviase din morți.
10Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare.
11Căci, din cauza lui mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus.
12A doua zi, mulțime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
13Au luat ramuri de finic și au ieșit întru întâmpinarea Lui și strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
14Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris:
15"Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, șezând pe mânzul asinei".
16Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui.
17Deci da mărturie mulțimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți.
18De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
19Deci fariseii ziceau între ei: Vedeți că nimic nu folosiți! Iată, lumea s-a dus după El.
20Și erau niște elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare.
21Deci aceștia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, și l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus.
22Filip a venit și i-a spus la Andrei, și Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Iisus.
23Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului.
24Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
25Cel ce își iubește sufletul îl va pierde; iar cel ce își urăște sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viața veșnică.
26Dacă-Mi slujește cineva, să-Mi urmeze, și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
27Acum sufletul Meu e tulburat, și ce voi zice? Părinte, izbăvește-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta.
28Părinte, preaslăvește-Ți numele! Atunci a venit glas din cer: Și L-am preaslăvit și iarăși Îl voi preaslăvi.
29Iar mulțimea care sta și auzea zicea: A fost tunet! Alții ziceau: Înger I-a vorbit!
30Iisus a răspuns și a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi.
31Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine.
33Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară.
34I-a răspuns deci mulțimea: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; și cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acesta, Fiul Omului?
35Deci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge.
36Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei.
37Și, deși a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El,
38Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Și brațul Domnului cui s-a descoperit?"
39De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia:
40Au orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă și Eu să-i vindec
41Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui și a grăit despre El.
42Totuși și dintre căpetenii mulți au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă;
43Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
44Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
45Și cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
46Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric.
47Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea.
48Cine Mă nesocotește pe Mine și nu primește cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi.
49Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.
50Și știu că porunca Lui este viața veșnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, așa vorbesc.