1Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei.
2Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav.
3Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav.
4Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.
5Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
6Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era.
7Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea.
8Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo?
9A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;
10Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
11A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
12Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.
13Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă.
14Deci atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit.
15Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.
16Deci a zis Toma, care se numește Geamănul, celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El.
17Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt.
18Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
19Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.
20Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă.
21Și a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.
23Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.
24Marta i-a zis: Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
25Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
26Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?
27Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.
28Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învățătorul este aici și te cheamă.
29Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă și a venit la El.
30Și Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31Iar iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă și a ieșit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.
32Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
33Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine.
34Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi.
35Și a lăcrimat Iisus.
36Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea.
37Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă așa ca și acesta să nu moară?
38Deci suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea.
39Iisus a zis: Ridicați piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.
40Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.
42Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.
43Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!
44Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.
45Deci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.
46Iar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus cele ce făcuse Iisus.
47Deci arhiereii și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?
48Dacă-L lăsăm așa toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor lua țara și neamul.
49Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu știți nimic;
50Nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.
51Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam,
52Și nu numai pentru neam, ci și ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați.
53Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă.
54De aceea Iisus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi.
55Și era aproape Paștile iudeilor și mulți din țară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paști, ca să se curățească.
56Deci căutau pe Iisus și, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare?
57Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci, că dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.