1Prins fără de veste în vreme de noapte Ar-Moabul a fost pustiit. Luat fără de veste noaptea, Chir-Moabul a fost nimicit.
2Poporul se urcă la templul de la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă pe Nebo și la Medeba, Moabul se tânguiește. Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate.
3Pe ulițele lui toți ies îmbrăcați în sac; pe acoperișuri, în piețe, toți se jelesc și izbucnesc în plâns.
4Heșbonul și Eleale bocesc, iar glasul lor până la Iahaț se aude. Chiar și războinicii Moabului se vaită și sufletul le este cuprins de groază.
5Din adâncul inimii, Moabul strigă; fugarii lui sosesc până la Țoar, până la Eglat-Șelișia. Coasta Luhitului toți o urcă plângând; pe drumul de la Horonaim scot strigăte de deznădejde,
6Că apele de la Nimrim au secat, iarba s-a uscat, iarba verde nu mai este, verdeața a pierit.
7De aceea ei își fac provizii și duc bunurile lor dincolo de pârâul Sălciilor.
8Țipetele au făcut înconjurul Moabului, vaietele sale au ajuns până la Eglaim, jeluirea lui până la Beer-Elim, că apele Dimonului sunt pline de sânge!
9Asupra Dimonului voi trimite iarăși nenorociri; pentru cei ce au scăpat. din Moab cât și pentru cei rămași în țară voi trimite lei.