1Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălța, lăuda-voi numele Tău, că Tu ai făcut lucruri minunate; planurile Tale de mult întocmite sunt adevărate și statornice.
2Că Tu ai făcut din cetate o grămadă de pietre și din cetatea cea întărită o dărâmătură. Cetatea celor fără de lege nu mai este cetate, zidită nu va mai fi în veci.
3Pentru aceasta un popor tare Te va preaslăvi, cetatea puternicelor neamuri de Tine se va teme.
4Fost-ai scăpare pentru cel sărman, adăpost pentru cel ce era în strâmtorare, liman în vremi vijelioase, umbră în vreme de căldură. Căci suflarea celor apăsători este ca furtuna de iarnă
5Și ca arșița soarelui într-un pământ uscat. Ai potolit zarva celor nelegiuiți. Precum se potolește căldura la umbra unui nor, așa se va domoli cântecul de biruință al stăpânitorilor silnici.
6Și Domnul Savaot va pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăț de cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune, cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune, limpezite!
7Și în muntele acesta El va da la o parte vălul care învăluie toate popoarele și perdeaua care acoperă toate neamurile.
8El va înlătura moartea pe vecie! Și Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe toate fețele și rușinea poporului Său o va îndepărta de pe pământ, căci Domnul a grăit!
9Și se va zice în ziua aceea: Iată Dumnezeul nostru în Care nădăjduiam ca să fim mântuiți. Iată Domnul, în Care am nădăjduit, să ne bucurăm și să ne veselim de mântuirea Lui,
10Că mâna Domnului se va odihni pe acest munte. Moabul însă va fi călcat în picioare pe locul lui, ca niște paie în groapa cu gunoi.
11Și va întinde mâinile sale, precum înotătorul le întinde ca să înoate. Dar Domnul va zdrobi mândria lui și silințele mâinilor lui.
12Întăriturile lui mărețe și înalte le va nimici, le va răsturna și la pământ le va culca, în țărână.