1Tăceți înaintea Mea, ostroave, și ascultați-Mă; popoarele să-și împrospăteze puterea, să vină mai lângă Mine și să grăiască; apoi să intrăm la judecată!
2Cine a ridicat din Răsărit pe acela pe care biruința îl întâmpină pas cu pas? Cine i-a dat în stăpânire neamuri și i-a supus regi? Cu sabia lui în pulbere îi preface, și cu arcul ii risipește ca pe pleava cea măruntă.
3El ii urmărește și trece în pace pe căi pe unde n-au mai călcat picioarele lui.
4Cine a făcut aceasta și cine a pus-o la cale? Cel ce dintru început cheamă neamurile; Eu, Domnul Care sunt cel dintâi și voi fi cu cei din urmă.
5Ostroavele Îl văd și sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură, se apropie, vin, intră la judecată!
6Fiecare se ajută unul pe altul și-și zic: "Curaj!"
7Turnătorul îmbărbătează pe argintar și cel ce bate aurul, pe cel care bate pe nicovală, zicând: "Îmbinarea este bună". Și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine.
8Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânța lui Avraam, iubitul Meu!...
9Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului și te-am chemat din cele mai depărtate colțuri, și ți-am zis: Tu ești robul Meu, pe tine te-am ales și nu te-am lepădat;
10Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îți dau tărie și te ocrotesc și dreapta Mea cea tare te va sprijini.
11Iată că se vor rușina și de ocară se vor face toți cei ce sunt aprinși împotriva ta; toți vor fi nimiciți și vor pieri cei ce se fac vrăjmași ai tăi!
12Căuta-vei și nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine și ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine.
13Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta și îți zic ție: "Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!"
14Nu-îi fie frică, vierme al lui Iacov, viermișor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău și Sfântul lui Israel.
15Iată voi face din tine o grapă cu dinți, ascuțită și nouă. Vei merge peste munți și-i vei preface în pulbere și văile în pleavă măruntă.
16Tu le vei vântura, vântul le va lua și vijelia le va risipi. Iar tu te vei bucura întru Domnul și întru Sfântul lui Israel te vei preamări!
17Cei săraci și lipsiți caută apă, dar nu o găsesc; limba lor este uscată de sete, Eu, Domnul lor, îi voi auzi; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!
18Pe dealuri înalte voi da drumul la râuri și la izvoare în mijlocul văilor, pustiul îl voi preface în iaz și pământul uscat în pâraie de apă!
19Sădi-voi în pustiu: cedri, salcâmi, mirți și măslini și în lacuri neumblate: chiparoși, platani și ienuperi laolaltă,
20Ca să vadă și să-și dea seama, să cerceteze și să priceapă cu toții că mâna Domnului a făcut acestea și că Sfântul lui Israel le-a zidit!
21Veniți și vă apărați pricina voastră, zice Domnul; apropiați-vă cu dovezile voastre, zice regele lui Iacov.
22Să se apropie și să ne spună mai dinainte ceea ce va fi! Vremea cea străveche, așa cum ne-au dat de știre, cu de-amănuntul o vom cerceta și viitorul pe care-l proorocesc vom vedea ce este.
23Vestiți cele ce vor fi în vremile mai de pe urmă, ca să știm că sunteți dumnezei! Haidem! Bine sau rău, faceți ceva ca să ne putem încerca puterea!
24Dar iată că lucrarea voastră este nimic și nimic sânte]i și voi, urâciune este a vă alege!
25De la miazănoapte l-am chemat ca să vină, de la răsărit l-am chemat pe nume. El a călcat în picioare pe satrapi ca pe noroi, cum calcă olarul lutul.
26Cine l-a descoperit odinioară ca să-l știm și cu mult înainte ca să zicem: "Este adevărat?" Dar nimeni n-a descoperit nimic, nimeni n-a vestit nimic și nimeni n-a auzit cuvintele voastre.
27Eu Cel dintâi am zis Sionului: "Iată-i, iată-i!" și Ierusalimului am adus veste nouă.
28Privesc și nu este nimeni; printre ei nu se află nici un profet. Eu îi întreb: "De unde vine el?" Dar ei nu răspund nimic!
29Drept aceea, toți sunt nimic, lucrările lor deșertăciune, idolii lor sunt vânare de vânt!