1Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda și Ierusalim.
2Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste vârfurile munților și se va ridica pe deasupra dealurilor. Și toate popoarele vor curge într-acolo.
3Multe popoare vor veni și vor zice: "Veniți să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne învețe căile Sale și să mergem pe cărările Sale". Căci din Sion va ieși legea și cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.
4El va judeca neamurile și la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri și lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.
5Voi, cei din casa lui Iacov, veniți să umblăm în lumina Domnului!
6Tu ai lepădat neamul Tău, casa lui Iacov. Ea este plină de vrăjitori și de magi ca Filistenii și ea face legământ cu cei de alt neam.
7Pământul ei este plin de aur și de argint, de comori fără număr, pământul ei este plin de cai și de căruțe fără sfârșit.
8Pământul ei este plin de idoli și locuitorii se închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor făcuți de degetele lor.
9Și omul va fi umilit și muritorul va fi pogorât și Tu nu-i vei ierta!
10Intrați în crăpăturile stâncilor și ascundeți-vă în pulbere, din pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui.
11Ochii celui mândru vor fi smeriți, mândria celor de rând va fi pogorâtă și numai Domnul în ziua aceea va fi ridicat în slăvi,
12Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru și semeț și-l va pogorî.
13Împotriva tuturor cedrilor Libanului și stejarilor celor înalți ai Vasanului.
14Împotriva tuturor munților înalți și colinelor celor mândre.
15Împotriva tuturor turnurilor ridicate sus și zidurilor întărite.
16Împotriva tuturor corăbiilor Tarsisului și lucrurilor de preț.
17Mândria omului va fi pogorâtă și semeția celor muritori va fi smerită; în ziua aceea numai Domnul va fi înalt;
18Și toți idolii vor pieri.
19Iar oamenii vor intra în scorburile stâncilor, în prăpăstiile și în crăpăturile pământului, de frica Domnului și de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.
20În ziua aceea idolii de argint și de aur, pe care omul i-a făcut ca să li se închine, vor fi părăsiți ca să fie sălaș șobolanilor și liliecilor.
21Iar el va intra în crăpăturile stâncilor și în prăpăstiile munților, de frica Domnului și de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.
22Nu mai nădăjduiți în omul cel muritor, în nările căruia nu este decât o suflare! Oare, ce putere are el?