1Și iarăși a intrat în sinagogă. Și era acolo un om având mâna uscată.
2Și Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
3Și a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!
4Și a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau;
5Și privindu-i pe ei cu mânie și întristându-Se de învârtoșarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Și a întins-o, și mâna lui s-a făcut sănătoasă.
6Și ieșind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.
7Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare și mulțime multă din Galileea și din Iudeea L-a urmat.
8Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului și Sidonului, mulțime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El.
9Și a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulțimea;
10Fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toți câți erau bolnavi.
11Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu.
12Și El le certa mult ca să nu-L dea pe față.
13Și S-a suit pe munte și a chemat la Sine pe câți a voit, și au venit la El.
14Și a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El și să-i trimită să propovăduiască,
15Și să aibă putere să vindece bolile și să alunge demonii.
16Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;
17Pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui Iacov, și le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului.
18Și pe Andrei, și pe Filip, și pe Bartolomeu, pe Matei, și pe Toma, și pe Iacov al lui Alfeu, și pe Tadeu, și pe Simon Cananeul,
19Și pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a și vândut.
20Și a venit în casă, și iarăși mulțimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.
21Și auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, că ziceau: Și-a ieșit din fire.
22Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul și că, cu domnul demonilor, alungă demonii.
23Și chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana?
24Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea împărăție nu mai poate dăinui.
25Și dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se țină.
26Și dacă satana s-a sculat împotriva sa însuși și s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârșit.
27Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, și atunci va jefui casa lui.
28Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și hulele câte vor fi hulit;
29Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veșnică.
30Pentru că ziceau: Are duh necurat.
31Și au venit mama Lui și frații Lui și, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme.
32Iar mulțimea ședea împrejurul Lui. Și I-au zis unii: Iată mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afară. Te caută.
33Și, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea și frații Mei?
34Și privind pe cei ce ședeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea și frații Mei.
35Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu și sora Mea și mama Mea.