1Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El.
2Și, fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți, auzindu-L, erau uimiți și ziceau: De unde are El acestea? Și ce este înțelepciunea care I s-a dat Lui? Și cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?
3Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov și al lui Iosi și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Și se sminteau întru El.
4Și le zicea Iisus: Nu este prooroc disprețuit, decât în patria sa și între rudele sale și în casa sa.
5Și n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Și mâinile peste puțini bolnavi, i-a vindecat.
6Și se mira de necredința lor. Și străbătea satele dimprejur învățând.
7Și a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
8Și le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare;
9Ci să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine.
10Și le zicea: În orice casă veți intra, acolo să rămâneți până ce veți ieși de acolo.
11Și dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieșind de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât cetății aceleia.
12Și ieșind, ei propovăduiau să se pocăiască.
13Și scoteau mulți demoni și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.
14Și a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el.
15Alții însă ziceau că este Ilie și alții că este prooroc, ca unul din prooroci.
16Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morți.
17Căci Irod, trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat, în temniță, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție.
18Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău.
19Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea,
20Căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și ascultându-l, multe făcea și cu drag îl asculta.
21Și fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea,
22Și fiica Irodiadei, intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi și îți voi da.
23Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu.
24Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul.
25Și intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
26Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze.
27Și îndată trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul.
28Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
29Și auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt.
30Și s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus Lui toate câte au făcut și au învățat.
31Și El le-a zis: Veniți voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci mulți erau care veneau și mulți erau care se duceau și nu mai aveau timp nici să mănânce.
32Și au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte.
33Și i-au văzut plecând și mulți au înțeles și au alergat acolo pe jos de prin toate cetățile și au sosit înaintea lor.
34Și ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe.
35Dar făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu și ceasul e târziu;
36Slobozește-i, ca mergând prin cetățile și prin satele dimprejur, să-și cumpere să mănânce.
37Răspunzând, El le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Și ei I-au zis: Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?
38Iar El le-a zis: Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți. Și după ce au văzut, I-au spus: Cinci pâini și doi pești.
39Și El le-a poruncit să-i așeze pe toți cete, cete, pe iarbă verde.
40Și au șezut cete, cete, câte o sută și câte cincizeci.
41Și luând cele cinci pâini și cei doi pești, privind la cer, a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca să le pună înainte, asemenea și cei doi pești i-a împărțit tuturor.
42Și au mâncat toți și s-au săturat.
43Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri și cu ce-a rămas din pești.
44Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbați.
45Și îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulțimea.
46Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.
47Și făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe țărm.
48Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei.
49Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă și au strigat.
50Căci toți L-au văzut și s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei și le-a zis: Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!
51Și s-a suit la ei în corabie și s-a potolit vântul. Și erau peste măsură de uimiți în sinea lor;
52Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată.
53Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm.
54Și ieșind ei din corabie, îndată L-au cunoscut.
55Și străbăteau tot ținutul acela și au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El.
56Și oriunde intra în sate sau în cetăți sau în sătulețe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El se vindecau.