1Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.
2Și văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau;
3Căci fariseii și toți iudeii, dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor.
4Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor.
5Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate?
6Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".
7Dar în zadar Mă cinstesc, învățând învățături care sunt porunci omenești.
8Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor și altele ca acestea multe, pe care le faceți.
9Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră!
10Căci Moise a zis: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta", și "cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârșească".
11Voi însă ziceți: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
12Nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa.
13Și astfel desființați cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri ați dat-o. Și faceți multe asemănătoare cu acestea.
14Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți:
15Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.
16De are cineva urechi de auzit să audă.
17Și când a intrat în casă de la mulțime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă.
18Și El le-a zis: Așadar și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce?
19Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.
20Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om.
21Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile,
22Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea.
23Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om.
24Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut să rămână tăinuit.
25Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui.
26Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonii din fiica ei.
27Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor.
28Ea însă a răspuns și I-a zis: Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor.
29Și Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieșit demonul din fiica ta.
30Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieșise.
31Și, ieșind din părțile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.
32Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat ca să-Și pună mâna peste el.
33Și luându-l din mulțime, la o parte, Și-a pus degetele în urechile lui, și scuipând, S-a atins de limba lui.
34Și privind la cer, a suspinat și a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te!
35Și urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, și vorbea bine.
36Și le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau.
37Și erau uimiți peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească.