1Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii și cărturarii, zicând:
2Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine.
3Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce și voi călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?
4Căci Dumnezeu a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească.
5Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
6Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.
7Fățarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
8"Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9Și zadarnic Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor".
10Și chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți:
11Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
12Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Știi că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14Lăsații pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
15Și Petru, răspunzând, I-a zis: Lămurește-ne nouă pilda aceasta.
16El a zis: Acum și voi sunteți nepricepuți?
17Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară?
18Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om.
19Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule.
20Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.
21Și ieșind de acolo, a plecat Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului.
22Și iată o femeie cananeiancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
23El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozește-o, că strigă în urma noastră.
24Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
25Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
26El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor.
27Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
28Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
29Și trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii și, suindu-Se în munte, a șezut acolo.
30Și mulțimi multe au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, ciungi, și mulți alții și i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
31Încât mulțimea se minuna văzând pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând, și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulțime, că iată sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce; și să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.
33Și ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulțime?
34Și Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveți? Ei au răspuns: Șapte și puțini peștișori.
35Și poruncind mulțimii să șadă jos pe pământ,
36A luat cele șapte pâini și pești și, mulțumind, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimilor.
37Și au mâncat toți și s-au săturat și au luat șapte coșuri pline, cu rămășițe de fărâmituri.
38Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbați, afară de copii și de femei.
39După aceea a dat drumul mulțimilor, S-a suit în corabie și S-a dus în ținutul Magdala.