1Și coborându-Se El din munte, mulțimi multe au mers după El.
2Și iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești.
3Și Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curățește-te. Și îndată s-a curățit lepra lui.
4Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.
5Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, rugându-L,
6Și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
7Și i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
8Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea.
9Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face.
10Auzind, Iisus S-a minunat și a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credință.
11Și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în împărăția cerurilor.
12Iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
13Și a zis Iisus sutașului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela.
14Și venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri.
15Și S-a atins de mâna ei, și au lăsat-o frigurile și s-a sculat și Îi slujea Lui.
16Și făcându-se seară, au adus la El mulți demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat,
17Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: "Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat".
18Și văzând Iisus mulțime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.
19Și apropiindu-se un cărturar, i-a zis: Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge.
20Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Și plece capul.
21Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu.
22Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine și lasă morții să-și îngroape morții lor.
23Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
24Și, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25Și venind ucenicii la El, L-au deșteptat zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim.
26Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.
27Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El?
28Și trecând El dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați, care ieșeau din morminte, foarte cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29Și iată, au început să strige și să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?
30Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
31Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci.
32Și El le-a zis: Duceți-vă. Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă.
33Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații.
34Și iată toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.