1Făcut-a să sporească lucrările lor prin mâna sfântului prooroc,
2Și-au făcut cale prin pustiul cel nelocuit, și-au întins corturile lor în locuri neumblate.
3Au stat dârji împotriva dușmanilor lor și au respins pe potrivnicii lor.
4Au îndurat setea și au chemat numele Tău și apă li s-a dat dintr-o stâncă aspră și din piatră și-au astâmpărat astfel setea.
5Ceea ce fusese pedeapsă pentru vrăjmași s-a făcut pentru ei, în nevoia lor, binecuvântare.
6Și pe când apa marelui fluviu se prefăcuse în sânge necurat,
7Spre pedeapsă că Faraon poruncise să ucidă pe copii, Tu ai dat celor ce-și pierduseră nădejdea apă din belșug;
8Și astfel le-ai arătat prin setea de care suferiseră, cu ce pedeapsă pedepsești pe potrivnicii lor.
9Și din această certare, cu toate că fuseseră certați cu cruțare, ei au știut cum sunt chinuiți nelegiuiții, judecați sub mânie.
10Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care dojenește, iar pe ceilalți i-ai pedepsit ca un împărat aspru care osândește.
11Și cei care erau de față și cei de departe se chinuiau deopotrivă.
12O îndoită durere i-a cuprins și suspinau, aducându-și aminte de lucrurile trecute.
13Căci dându-și seama că pedepsele lor au fost spre binele celor scăpați, au cunoscut puterea lui Dumnezeu,
14Acela pe Care mai înainte L-au lepădat și L-au avut de batjocură, mai pe urmă s-au minunat în fața Lui, după ce au suferit o sete cu totul altfel decât cei drepți.
15Pentru gândurile cele neînțelegătoare ale destrăbălării lor, care îi rătăceau și-i aduceau să cinstească animalele cele necuvântătoare și fiarele netrebnice, ai trimis peste ei, Stăpâne, spre pedeapsă, mulțime de animale fără minte,
16Ca să învețe că prin ceea ce păcătuiește cineva, prin aceea se și pedepsește.
17Nu era cu anevoie mâinii Tale atotputernice, care a zidit lumea din nimic, să trimită asupra lor mulțime de urși și lei fioroși,
18Sau de fiare nou-create, necunoscute și pline de turbare, suflând aburi arzători, scoțând pe nas fum puturos, sau risipind din ochi înfricoșătoare fulgere.
19Și aceste fiare puteau să-i omoare nu numai cu mușcătura, dar să-i îngrozească și chiar să-i ucidă cu vederea lor.
20Și fără de acestea, puteau să piară numai la o suflare, urmăriți de dreptatea răzbunătoare și vânturați de vântul puterii Tale; ci toate le-ai rânduit cu măsură, cu număr și cu cumpănă.
21Căci Tu pururea ai putere nemărginită și tăriei brațului Tău cine va sta împotrivă?
22Lumea toată, înaintea Ta, este ca acel pic de praf, care face cumpăna să se plece și ca picătura de rouă cea de dimineață, ce se coboară pe pământ.
23Și miluiești pe toți, că toate le poți și treci cu vederea greșelile oamenilor, ca să se pocăiască.
24Pentru că iubești toate cele ce sunt și nimic nu urgisești din cele ce ai făcut, că dacă ai fi urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit.
25Și cum ar fi rămas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost chemat de Tine la ființă?
26Dar Tu ierți tuturor, că toate ale Tale sunt, Stăpâne, iubitorule de suflete.