1Înțelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii și toate le întocmește preaplăcut.
2Mi-a fost dragă și am cercetat-o din tinerețile mele și am căutat să mi-o pețesc mireasă și am iubit mult frumusețea ei.
3Neamul ei cel bun și-l preamărește prin petrecerea laolaltă cu Dumnezeu, și Stăpânul a toate o are în mare iubire,
4Fiindcă ea duce pe oameni la știința lui Dumnezeu și ea alege lucrurile Lui.
5Și de este bogăția cîștig poftit în viață, ce este mai bogat decât înțelepciunea, care toate le lucrează?
6Dacă cumințenia stă în fruntea treburilor, cine este mai bun meșter decât înțelepciunea în toate câte sînt?
7Și de iubește cineva dreptatea, ostenelile înțelepciunii rodesc sfinte puteri, ea ne învață înfrînarea și chibzuința, dreptatea și bărbăția, tot ce este mai de folos în viața oamenilor;
8Și de poftește cineva să aibă știință întinsă, înțelepciunea știe cele trecute și întrezărește cele viitoare, ea știe întorsăturile cuvintelor și dezlegările întrebărilor; ea cunoaște de mai înainte semnele și minunile și întâmplările vremurilor și ale sutelor de ani.
9Drept aceea am hotărît să mi-o prind tovarășă în viață, fiindcă știu că mă va sfătui cele bune și-mi va fi mîngîiere în griji și în necazuri.
10Și voi avea, prin ea, mărire în adunări; și deși sînt tînăr, voi avea cinste în fața celor bătrîni.
11Mă vor găsi pătrunzător la judecăți, și voi apărea uimitor în fața celor puternici.
12Cînd voi tăcea, vor aștepta să încep să vorbesc; cînd voi vorbi, vor fi toți cu luare aminte, și cînd voi rosti o lungă cuvîntare, vor pune toți mîna la gură.
13Prin înțelepciune voi avea nemurire și voi lăsa celor de după mine o pomenire veșnică.
14Voi cîrmui popoare, și seminții străine se vor supune stăpînirii mele.
15Tirani temuți, cînd vor auzi vorbindu-se de mine, se vor teme; mă voi arăta bun mulțimilor și viteaz în război.
16Și înapoindu-mă în casa mea, cu înțelepciune mă voi odihni, către petrecerea cu ea n-are amărăciune și viețuirea cu ea n-are durere, ci veselie și bucurie.
17Am chibzuit aceste gânduri în cugetul meu și le-am tot purtat în inima mea și am înțeles că nemurirea este rodul legăturii cu înțelepciunea.
18Și am mai înțeles că în prietenia cu ea sînt sfinte bucurii și în faptele mîinilor sale sînt bogății nesfîrșite și stînd în preajma ei ai cîștig de minte dreaptă și cîștig de slavă ai din vorba cu ea; drept aceea am umblat pretutindeni și m-am străduit fel și chip să am înțelepciune.
19Am fost copil bun și am avut parte de un suflet fără răutate.
20Sau mai vîrtos, așa bun cum eram, am venit într-un trup nespurcat.
21Ci cunoscînd că nu voi putea altfel să am înțelepciune de nu-mi va da Dumnezeu, cu toate că și aceasta era înțelepciune, să știu de la cine vine darul, m-am rugat Domnului și m-am smerit înaintea Lui și am zis din toată inima mea: