1Și când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, și ei Îl pândeau,
2Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui.
3Și, răspunzând, Iisus a zis către învățătorii de lege și către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu?
4Ei însă au tăcut. Și luându-l, l-a vindecat și i-a dat drumul.
5Și către ei a zis: Care dintre voi, de-i cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei?
6Și n-au putut să-i răspundă la acestea.
7Și luând seama cum își alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemați o pildă, zicând între ei:
8Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
9Și venind cel care te-a chemat pe tine și pe el, îți va zice: Dă acestuia locul. Și atunci, cu rușine, te vei duce să te așezi pe locul cel mai de pe urmă.
10Ci, când vei fi chemat, mergând așează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ți zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în fața tuturor celor care vor ședea împreună cu tine.
11Căci, oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.
12Zis-a și celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei, la rândul lor, pe tine, și să-ți fie ca răsplată.
13Ci, când faci un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi,
14Și fericit vei fi că nu pot să-ți răsplătească. Căci ți se va răsplăti la învierea drepților.
15Și auzind acestea, unul dintre cei ce ședeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăția lui Dumnezeu!
16Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți;
17Și a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemați: Veniți, că iată toate sunt gata.
18Și au început unul câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Țarină am cumpărat și am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
19Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
20Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni.
21Și întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci, și pe neputincioși, și pe orbi, și pe șchiopi adu-i aici.
22Și a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit și tot mai este loc.
23Și a zis stăpânul către slugă: Ieși la drumuri și la garduri și silește să intre, ca să mi se umple casa,
24Căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.
25Și mergeau cu El mulțimi multe; și întorcându-Se, a zis către ele:
26Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe femeie și pe copii și pe frați și pe surori, chiar și sufletul său însuși, nu poate să fie ucenicul Meu.
27Și cel ce nu-și poartă crucea sa și nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.
28Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi și-și face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească?
29Ca nu cumva, punându-i temelia și neputând să-l termine, toți cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs,
30Zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi.
31Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie și se roagă de pace.
33Așadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.
34Bună este sarea, dar dacă și sarea se va strica, cu ce va fi dreasă?
35Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.