1Și privind, a văzut pe cei bogați, aruncând darurile lor în vistieria templului.
2Și a văzut și pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.
3Și a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți.
4Căci toți aceștia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viață.
5Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase și cu podoabe, El a zis:
6Vor veni zile când, din cele ce vedeți, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească.
7Și ei L-au întrebat, zicând: Învățătorule, când oare, vor fi acestea? Și care este semnul când au să fie acestea?
8Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei.
9Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă înspăimântați; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârșitul nu va fi curând.
10Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție.
11Și vor fi cutremure mari și, pe alocurea, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi.
12Dar, mai înainte de toate acestea, își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători, pentru numele Meu.
13Și va fi vouă spre mărturie.
14Puneți deci în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde;
15Căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toți potrivnicii voștri.
16Și veți fi dați și de părinți și de frați și de neamuri și de prieteni, și vor ucide dintre voi.
17Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu.
18Și păr din capul vostru nu va pieri.
19Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.
20Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui.
21Atunci cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul lui să iasă din el și cei de prin țarină să nu intre în el.
22Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.
23Dar vai celor care vor avea în pântece și celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în țară mare strâmtorare și mânie împotriva acestui popor.
24Și vor cădea de ascuțișul săbiei și vor fi duși robi la toate neamurile, și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.
25Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și al valurilor.
26Iar oamenii vor muri de frică și de așteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.
27Și atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere și cu slavă multă.
28Iar când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.
29Și le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii:
30Când înfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi înșivă știți că vara este aproape.
31Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că aproape este împărăția lui Dumnezeu.
32Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.
33Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără de veste,
35Ca o cursă; căci va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ.
36Privegheați dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriți să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Fiului Omului.
37Și ziua era în templu și învăța, iar noaptea, ieșind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor.
38Și tot poporul venea dis-de-dimineață la El în templu, ca să-L asculte.