1Și într-una din zile, pe când Iisus învăța poporul în templu și binevestea, au venit arhiereii și cărturarii, împreună cu bătrânii,
2Și, vorbind, au zis către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ți-a dat această putere?
3Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt, și spuneți-Mi:
4Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5Și ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: Din cer, va zice: Pentru ce n-ați crezut în el?
6Iar dacă vom zice: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredințat că Ioan a fost prooroc.
7Și au răspuns că nu știu de unde.
8Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.
9Și a început să spună către popor pilda aceasta: Un om a sădit vie și a dat-o lucrătorilor și a plecat departe pentru multă vreme.
10Și la timpul potrivit, a trimis la lucrători o slugă ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătând-o, au trimis-o fără nimic.
11Și a trimis apoi altă slugă, dar ei, bătând-o și pe aceea și batjocorind-o, au trimis-o fără nimic.
12Și a trimis apoi pe a treia; iar ei, rănind-o și pe aceea, au alungat-o.
13Și stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor rușina de el.
14Iar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este moștenitorul; să-l omorâm ca moștenirea să fie a noastră.
15Și scoțându-l afară din vie, l-au ucis. Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei?
16Va veni și va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple!
17El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"?
18Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.
19Iar cărturarii și arhiereii căutau să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor. Căci ei au înțeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru ei.
20Și pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă în cuvânt și să-L dea stăpânirii și puterii dregătorului.
21Și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața omului, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu:
22Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu?
23Dar Iisus, cunoscând vicleșugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiți?
24Arătați-mi un dinar. Al cui chip și scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului.
25Și El a zis către ei: Așadar, dați cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului și cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.
26Și nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului și, mirându-se de cuvântul Lui, au tăcut.
27Și apropiindu-se unii dintre saducheii care zic că nu este înviere, L-au întrebat:
28Zicând: Învățătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă moare fratele cuiva, având femeie, și el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeie și să ridice urmaș fratelui său.
29Erau deci șapte frați. Și cel dintâi, luându-și femeie, a murit fără de copii.
30Și a luat-o al doilea, și a murit și el fără copii.
31A luat-o și al treilea; și tot așa toți șapte n-au lăsat copii și au murit.
32La urmă a murit și femeia.
33Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soție, căci toți șapte au avut-o de soție?
34Și le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită;
35Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită.
36Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37Iar că morții înviază a arătat chiar Moise la rug, când numește Domn pe Dumnezeul lui Avraam, și Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov.
38Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor, căci toți trăiesc în El.
39Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai zis.
40Și nu mai cutezau să-L întrebe nimic.
41Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David?
42Căci însuși David spune în Cartea Psalmilor: "Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea,
43Până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale".
44Deci David Îl numește Domn; și cum este fiu al lui?
45Și ascultând tot poporul, a zis ucenicilor:
46Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe,
47Mâncând casele văduvelor și de ochii lumii rugându-se îndelung; aceștia vor lua mai mare osândă.