1Și le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna și să nu-și piardă nădejdea,
2Zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina.
3Și era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu.
4Și un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez,
5Totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere.
6Și a zis Domnul: Auziți ce spune judecătorul cel nedrept?
7Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung?
8Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?
9Către unii care se credeau că sunt drepți și priveau cu dispreț pe ceilalți, a zis pilda aceasta:
10Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu și celălalt vameș.
11Fariseul, stând, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau ca și acest vameș.
12Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.
13Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
14Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.
15Și aduceau la El și pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.
16Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.
17Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.
18Și L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?
19Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
20Știi poruncile: Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.
21Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele.
22Auzind Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie.
23Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
24Și văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăția lui Dumnezeu!
25Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăția lui Dumnezeu.
26Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască?
27Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.
28Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție.
29Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,
30Și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.
31Și luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
32Căci va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat.
33Și, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.
34Și ei n-au înțeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse.
35Și când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind.
36Și, auzind el mulțimea care trecea, întreba ce e aceasta.
37Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
38Și el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!
39Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ți milă de mine!
40Și oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat:
41Ce voiești să-ți fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!
42Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit.
43Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.