1În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
2Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
3Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
4Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David.
5Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
6Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
7Și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
8Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9Și iată îngerul Domnului a stătut lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare.
10Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
11Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
12Și acesta va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle.
13Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând:
14Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
15Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alții: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle.
17Și văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
18Și toți câți auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
19Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
20Și s-au întors păstorii, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră și văzuseră precum li se spusese.
21Și când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.
22Și când s-au împlinit zilele curățirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.
23Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.
24Și să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25Și iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; și omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era asupra lui.
26Și lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
27Și din îndemnul Duhului a venit la templu; și când părinții au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
28El L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:
29Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
30Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
31Pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor,
32Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.
33Iar Iosif și mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.
34Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri.
35Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.
36Și era și Ana proorocița, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer, ajunsă la adânci bătrânețe și care trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria sa.
37Și ea era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni.
38Și venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim.
39După ce au săvârșit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
40Iar Copilul creștea și Se întărea cu duhul, umplându-Se de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
41Și părinții Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paștilor, la Ierusalim.
42Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
43Și sfârșindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim și părinții Lui nu știau.
44Și socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude și printre cunoscuți.
45Și, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.
46Iar după trei zile L-au aflat în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i.
47Și toți care Îl auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui.
48Și văzându-L, rămaseră uimiți, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa? Iată, tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați.
49Și El a zis către ei: De ce era să Mă căutați? Oare, nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?
50Dar ei n-au înțeles cuvântul pe care l-a spus lor.
51Și a coborât cu ei și a venit în Nazaret și le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.
52Și Iisus sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni.