1Și se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paști.
2Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor.
3Și a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4Și, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii și cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.
5Și ei s-au bucurat și s-au învoit să-i dea bani.
6Și el a primit și căuta prilej să-L dea lor, fără știrea mulțimii.
7Și a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paștile.
8Și a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: Mergeți și ne pregătiți Paștile, ca să mâncăm.
9Iar ei I-au zis: Unde voiești să pregătim?
10Iar El le-a zis: Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra.
11Și spuneți stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este încăperea în care să mănânc Paștile cu ucenicii mei?
12Și acela vă va arăta un foișor mare, așternut; acolo să pregătiți.
13Iar, ei, ducându-se, au aflat precum le spusese și au pregătit Paștile.
14Și când a fost ceasul, S-a așezat la masă, și apostolii împreună cu El.
15Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paști, mai înainte de patima Mea,
16Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârșit în împărăția lui Dumnezeu.
17Și luând paharul, mulțumind, a zis: Luați acesta și împărțiți-l între voi;
18Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viței, până ce nu va veni împărăția lui Dumnezeu.
19Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceți spre pomenirea Mea.
20Asemenea și paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.
21Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă.
22Și Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut!
23Iar ei au început să se întrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea să facă aceasta?
24Și s-a iscat între ei și neînțelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare?
25Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele și se numesc binefăcători.
26Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, și căpetenia ca acela care slujește.
27Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujește? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujește.
28Și voi sunteți aceia care ați rămas cu Mine în încercările Mele.
29Și Eu vă rânduiesc vouă împărăție, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,
30Ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
31Și a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
32Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credința ta. Și tu, oarecând, întorcându-te, întărește pe frații tăi.
33Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg și în temniță și la moarte.
34Iar Iisus i-a zis: Zic ție, Petre, nu va cânta astăzi cocoșul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoști.
35Și le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic.
36Și El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot așa și traista, și cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere.
37Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: "Și cu cei fără de lege s-a socotit", căci cele despre Mine au ajuns la sfârșit.
38Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Zis-a lor: Sunt de ajuns.
39Și, ieșind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, și ucenicii l-au urmat.
40Și când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.
41Și El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, și îngenunchind, Se ruga.
42Zicând: Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.
43Iar un înger din cer s-a arătat Lui și-L întărea.
44Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.
45Și, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui și i-a aflat adormiți de întristare.
46Și le-a zis: De ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită.
47Și vorbind El, iată o mulțime și cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Și s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute.
48Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?
49Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia?
50Și unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă.
51Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsați, până aici. Și atingându-Se de urechea lui l-a vindecat
52Și către arhiereii, către căpeteniile templului și către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și cu toiege.
53În toate zilele fiind cu voi în templu, n-ați întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului.
54Și, prinzându-L, L-au dus și L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.
55Și, aprinzând ei foc în mijlocul curții și șezând împreună, a șezut și Petru în mijlocul lor.
56Și o slujnică, văzându-l șezând la foc, și uitându-se bine la el, a zis: Și acesta era cu El.
57Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc.
58Și după puțin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Și tu ești dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu sunt.
59Iar când a trecut ca un ceas, un altul susținea zicând: Cu adevărat și acesta era cu El, căci este galileian.
60Și Petru a zis: Omule, nu știu ce spui. Și îndată, încă vorbind el, a cântat cocoșul.
61Și întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; și Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoșul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori.
62Și ieșind afară, Petru a plâns cu amar.
63Iar bărbații care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L.
64Și acoperindu-I fața, Îl întrebau, zicând: Proorocește cine este cel ce Te-a lovit?
65Și hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui.
66Și când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și L-au dus pe El în sinedriul lor.
67Zicând: Spune nouă dacă ești Tu Hristosul. Și El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede;
68Iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde.
69De acum însă Fiul Omului va ședea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.
70Iar ei au zis toți: Așadar, Tu ești Fiul lui Dumnezeu? Și El a zis către ei: Voi ziceți că Eu sunt.
71Și ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înșine am auzit din gura Lui?