1Fiul înțelept ascultă de învățătura tatălui său, iar cel batjocoritor nici de mustrare.
2Din rodul gurii sale omul mănâncă binele; pofta celor vicleni este silnicia.
3Cine își păzește gura își păzește sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.
4Sufletul celui leneș poftește, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat.
5Dreptul urăște cuvintele mincinoase; ticălosul aduce numai rușine și ocară.
6Dreptatea păzește calea omului fără prihană, iar fărădelegea e pricina ruinii celui păcătos.
7Unii se dau drept bogați și n-au nimic, alții trec drept săraci, cu toate că au multe averi.
8Bogăția cuiva slujește la răscumpărarea lui; cel sărac nu se teme nici chiar de amenințare.
9Lumina celor drepți luminează, pe când sfeșnicul celor fără de lege se stinge.
10Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înțelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi.
11Bogăția adunată în grabă se împuținează, numai cel ce-o adună pe încetul o înmulțește.
12Așteptarea prea îndelungată îmbolnăvește inima, iar dorința împlinită este pom al vieții.
13Cel ce nu ia în seamă cuvântul (lui Dumnezeu) este dat pierzării, iar cel ce se teme de porunca Lui este răsplătit.
14Învățătura celui înțelept este izvor de viață, ca să putem scăpa de cursele morții.
15Buna înțelegere rodește har; calea celor vicleni este spre pieirea lor.
16Orice om înțelept lucrează cu chibzuință, numai cel nebun își desfășoară nebunia.
17Un sol ticălos cade în nenorocire, iar unul credincios aduce alinare.
18De sărăcie și de rușine are parte cel ce nesocotește certarea, iar cel ce primește mustrarea va fi cinstit.
19Dorința împlinită mulțumește sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni.
20Cel ce se însoțește cu cei înțelepți ajunge înțelept, iar cel ce se întovărășește cu cei nebuni se face rău.
21Nenorocirea urmărește pe cei păcătoși, iar fericirea răsplătește pe cei drepți.
22Omul bun lasă moștenirea sa nepoților săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepți.
23Arătura în țelină, făcută de cei săraci, dă hrană din belșug, însă averea se pierde din pricina nedreptății.
24Cine cruță toiagul său își urăște copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme.
25Dreptul mănâncă și își îndestulează sufletul său, iar pântecele celor fără de lege duce lipsă.