1Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis: "Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri!
2Căci sunt tare prost, ca să mă pot socoti ca om și nu am pricepere (care ar putea să fie vrednică) de un om.
3Nici n-am învățat înțelepciunea și nici știința celor sfinți nu o cunosc.
4Cine s-a suit în ceruri și iarăși s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său? Spune dacă știi!
5Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El scăparea.
6Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală și să fii găsit de minciună!
7Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:
8Prefăcătoria și cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie și bogăție nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuință,
9Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine și să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat și să defaim numele Dumnezeului meu.
10Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme și să te silească să-ți ceri iertare.
11Este câte un neam de oameni care blesteamă pe tatăl său și nu binecuvântează pe maica sa;
12Un neam căruia i se pare că e fără prihană în ochii lui și care nu este curățit de necurăția lui;
13Un neam... O, cum ridică ochii lui sus și cit se înalță de sus genele lui!
14Un neam ai cărui dinți sunt ca săbiile și ai căror colți sunt cuțite, ca să mănânce pe cei sărmani de pe pământ și pe cei săraci dintre oameni.
15Lipitoarea are două fiice care zic: "Dă-mi, dă-mi!" Trei lucruri nu se pot sătura, ba și al patrulea care nu zice niciodată: "Destul!" și anume:
16Locuința morților, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă și focul care nu zice niciodată: "Destul!"
17Ochiul care își bate joc de părintele său și nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălășluiesc lingă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce.
18Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:
19Calea vulturului pe cer, urma șarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării și calea omului la o fecioară.
20Așa este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă și își șterge gura și zice: "N-am făcut nimic rău"
21Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde:
22Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine,
23Pentru o femeie disprețuită când ea se mărită și pentru o slugă care moștenește pe stăpâna sa.
24Patru sunt animalele cele mai mici de pe pământ și care sunt cele mai înțelepte:
25Furnicile, neam fără putere, care își agonisesc vara hrana lor;
26Dihorii, neam slab, care-și clădesc în stânci locașul lor;
27Lăcustele care nu au rege și totuși ies toate în stoluri;
28Șopârla care se poate prinde cu mâna și care pătrunde în palatele regilor.
29Trei ființe au înfățișare frumoasă, ba patru, care au un mers măreț:
30Leul, viteazul printre dobitoace, care nu dă înapoi în fața nimănui;
31Cocoșul cel ager, țapul și regele căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.
32De ești așa de nebun ca să te lași mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură.
33Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să țâșnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.