1Fiul meu, ia aminte la înțelepciunea mea și la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta,
2Ca să-ți poți păstra judecata și ca buzele tale să păzească știința.
3Nu te uita la femeia lingușitoare, căci buzele celei străine picură miere și cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul,
4Dar la sfârșit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuțișuri.
5Picioarele ei coboară către moarte; pașii ei duc de-a dreptul în împărăția morții.
6Ea nu ia seama la calea vieții, pașii ei merg în neștire, nici ea nu știe unde.
7Și acum, fiul meu, ascultă-mă și nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele.
8Ferește-ți calea ta de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9Ca să nu dai vârtutea ta altora și anii tăi unuia fără de milă;
10Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta și ostenelile tale să nu treacă în casa altuia;
11Ca să nu suspini la sfârșit, când trupul tău și carnea ta vor fi fără de vlagă,
12Și să zici: "Pentru ce am urât povața și de ce inima mea a urgisit certarea?
13De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei și spre cei ce mă învățau n-am plecat urechea mea?
14Puțin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare și în mijlocul obștei".
15Bea apă din puțul tău și din pârâiașele care curg din izvorul tău.
16Să nu se risipească izvoarele tale pe uliță, nici pâraiele tale prin piețe.
17Să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sînt cu tine!
18Binecuvântat să fie izvorul tău și să te mângâi cu femeia ta din tinerețe.
19Cerboaică preaiubită și gazelă plină de farmec să-ți fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna și iubirea ei să te desfăteze.
20Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină și tu să îmbrățișezi sânul unei necunoscute?
21Căci cărările omului sunt înaintea Domnului și El ia seama la toate căile lui.
22Cel fără de lege este prins în lațurile fărădelegilor lui și de funiile păcatelor lui este înfășurat.
23El va muri în păcatele lui și de mulțimea nebuniei lui va pieri.