1Un răspuns blând domolește mânia, iar un cuvânt aspru ațâță mânia.
2Limba celor înțelepți picură știință, iar gura celor nebuni revarsă prostie.
3Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni și asupra celor răi.
4Limba dulce este pom al vieții, iar limba vicleană zdrobește inima.
5Nebunul nu ia în seamă învățătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înțelept.
6În casa celui drept sunt comori fără de număr; în câștigul celui fără de lege este tulburare.
7Buzele celor înțelepți răspândesc știința, dar inima celor nebuni nu.
8Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepți este plăcerea Lui.
9Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după dreptate.
10O certare aspră capătă ,el ce părăsește cărarea; cel ce urgisește mustrarea va muri.
11Iadul și adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.
12Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înțelepți.
13O inimă veselă înseninează fața, iar când inima e tristă și duhul e fără de curaj.
14Inima înțeleaptă caută știința, iar gura celor nebuni se simte mulțumită cu nebunia.
15Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulțumită este un ospăț necurmat.
16Mai bine puțin intru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare și tulburare (multă).
17Mai mult face o mâncare de verdețuri și cu dragoste, decât un bou îngrășat și cu ură.
18Omul mânios ațâță cearta, pe când cel domol liniștește aprinderea.
19Calea celui leneș e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.
20Fiul înțelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui.
21Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înțelept merge pe calea dreaptă.
22Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipsește chibzuirea, dar ele își iau ființă cu mulți sfătuitori.
23Omul se bucură pentru un răspuns bun ieșit din gura lui și cât e de bună vorba spusă la locul ei!
24Înțeleptul merge pe cărarea vieții ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
25Domnul prăbușește casa celor mândri și întărește hotarul văduvei.
26Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui).
27Cel ce umblă după câștig nedrept își surpă casa lui, iar cel ce urăște mita va trăi.
28Inima celui drept chibzuiește ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiți împrăștie răutăți.
29Domnul se ține departe de cei nelegiuiți, dar ascultă rugăciunea celor drepți.
30O privire binevoitoare înveselește inima și o veste bună întărește oasele.
31Urechea care ascultă o dojană folositoare vieții își are locașul printre cei înțelepți.
32Cel ce leapădă mustrarea își urgisește sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândește înțelepciune.
33Frica de Dumnezeu este învățătură și înțelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.